Am rămas împietrită pe preșul ușii, cu tava de plăcintă caldă în mâini, când nora mea mi-a spus că nu mai sunt binevenită la nepoți. Mi-a spus că le „încurc mințile” și că nu vrea să le răscolesc lumea. Povestea mea e despre dorul de familie, despre rupturi nevindecate și despre întrebarea dacă dragostea de bunică poate fi vreodată greșită.
Sunt Maria și povestea mea începe cu nașterea primului meu nepot, moment care mi-a umplut sufletul de o bucurie pe care nu o mai simțisem de ani buni. Însă, dorința mea de a-i oferi dragoste și sprijin s-a lovit de zidul rece al noilor metode de creștere promovate de nora mea, Irina, care mi-a spus răspicat că nu vrea să-i stric regulile. M-am trezit prinsă între dorința de a fi aproape de nepotul meu și teama de a nu-mi pierde familia, iar această luptă m-a făcut să mă întreb dacă dragostea unei bunici mai are loc în lumea de azi.