La o întâlnire de familie la casa de la țară, am încercat să mă apropii de nora mea, Milica, dar am simțit doar răceală și distanță. M-am simțit singură și nesigură, întrebându-mă dacă nu cumva eu sunt cea care greșește. Acum mă frământă gândul dacă voi reuși vreodată să construiesc o punte între noi.
Am crezut mereu că sunt o mamă bună, dar viața m-a pus la încercare când relația cu nora mea a devenit imposibilă. Am fugit la fiica mea, sperând să găsesc alinare, însă ce am găsit acolo m-a obligat să privesc cu sinceritate spre propriile greșeli. Povestea mea este despre orgoliu, neînțelegeri și dorința de a repara ce încă se mai poate salva.
După ce fiul meu s-a căsătorit, obișnuiam să le vizitez des casa, aducând mâncăruri gătite acasă și încercând să ajut. Păreau să aprecieze eforturile mele, mai ales nora mea, care se bucura întotdeauna de mâncarea pe care o pregăteam. Eram încântată că aveam o relație atât de caldă. Dar într-o zi, când am vizitat, doar nora mea era acasă. Am avut o conversație care a schimbat totul.
