Într-o dimineață, am fost trezită de vocea soacrei mele, care-mi cerea să mă ridic și să pregătesc micul dejun pentru Vlad. Atunci am realizat că nu mai pot continua așa. Povestea mea este despre curajul de a pleca dintr-o relație toxică și despre lupta de a-mi regăsi demnitatea într-o lume în care femeile încă sunt judecate pentru alegerile lor.
Fiecare părinte visează să-și vadă copiii prosperând, găsindu-și bucuria în carierele lor și fericirea în relațiile lor. Totuși, uneori, inima îi conduce înapoi la dureri familiare. Aceasta este povestea unei fiice care, după o despărțire tumultuoasă, se simte atrasă din nou de o relație care a distrus-o odată. Cum facem față atunci când copiii noștri aleg căi de care ne temem? Pe măsură ce viața se desfășoară, modalitățile noastre de a-i sprijini trebuie să se adapteze.
Am 35 de ani și sunt căsătorită de 10 ani. M-am căsătorit cu iubitul meu din liceu, Andrei. Întotdeauna l-am admirat pe Andrei când eram la școală, dar nu mi-am imaginat niciodată că viața noastră va ajunge în acest punct.
Ne-am distrat bine împreună; era un bărbat decent, muncea destul de bine și nu m-aș plânge de salariul lui. În general, era o persoană plină de viață, dar a trăi cu el s-a dovedit a fi un coșmar.
La început, părea bărbatul perfect. Îi aducea flori fără motiv, o lua de la serviciu, îi cumpăra medicamente și era mereu acolo să o ajute. Părinții ei îl adorau. Dar lucrurile au luat o întorsătură întunecată.
Nu era un bărbat manierat și sănătos; lucra ca șofer de livrări. După muncă, venea acasă și se cufunda în jocuri video. Maria a încercat să-și convingă fiica, dar
Nu este vorba despre a trânti pumnul pe masă și a spune: „Așa stau lucrurile.” Este, în primul rând, despre a-ți asuma responsabilitatea în fiecare situație. Când Andrei a decis să se căsătorească, a ales o femeie liniștită.
Ne-am distrat bine împreună; era un bărbat decent, muncea destul de bine și nu m-aș plânge de salariul lui. În general, era o persoană plină de viață, dar a trăi cu el s-a dovedit a fi un coșmar.
Când l-am întâlnit prima dată pe Andrei, aveam doar 19 ani. Eram în al doilea an de facultate, concentrată pe studii și nu prea interesată de relații romantice. Dar Andrei era diferit. Era carismatic, atletic și avea o personalitate magnetică care atrăgea pe toată lumea. Cine ar fi crezut că mă va alege pe mine? Am început să ne întâlnim, iar după câțiva ani, Andrei a început să vorbească despre căsătorie. De acolo, viețile noastre au luat o întorsătură pe care nu o așteptam niciodată.
Ceea ce a făcut fiica mea soțului ei pe parcursul căsniciei lor este pur și simplu insuportabil. Micuța mea Ana a fost întotdeauna un copil sensibil. Nu o oblig să trăiască după regulile mele, dar îmi prețuiesc și propria viață.
Am absolvit facultatea și, în mod neașteptat, am obținut un loc de muncă la o companie de renume. Am învățat totul acolo și am urcat pe scara carierei. Petru a venit și el în companie cam în aceeași perioadă.
Soacra mea se comportă ca un copil răsfățat. Este adultă, în curând va împlini 58 de ani, dar se comportă foarte imatur. Soțul meu este singurul ei fiu. O susține în tot și pur și simplu își adoră mama. Cred că îi place să profite de acest lucru. Sunt deja mamă a doi copii. Plănuim să avem al treilea copil. Realizez că acasă,
