„Nora mea nu mi-a vorbit de un an din cauza unui cadou: A încetat să mai vorbească cu mine”
Sincer, nu m-a deranjat prea tare. Ce contează pentru mine? Nu locuiesc cu ea. Să-și rezolve singură problemele. Acum, fiul meu
Sincer, nu m-a deranjat prea tare. Ce contează pentru mine? Nu locuiesc cu ea. Să-și rezolve singură problemele. Acum, fiul meu
Am cinci copii în total—două fiice și trei fii. A fost acum aproximativ 30 de ani când erau toți mici. Acum, toți copiii mei sunt adulți și își încep propriile familii. Relația mea cu fiicele mele este tensionată, iar fiii mei sunt distanți.
Cei trei fii ai mei au crescut și s-au mutat să trăiască cu propriile lor familii. După divorț, singura mea alinare a fost grădina. Vara, îmi pun sufletul în prepararea dulcețurilor de casă, dar acțiunile norei mele mă fac să mă simt neapreciată.
Întotdeauna am crezut că poveștile despre conflictele dintre soacre și nurori sunt exagerate. Nu trebuie să fii cea mai bună prietenă pentru a găsi un teren comun. La 60 de ani, am crezut mereu că două femei care iubesc aceeași persoană pot rezolva orice diferențe. Asta până weekendul trecut. Această escapadă de weekend va rămâne mult timp în amintirea mea. Fiul meu este pe cale să
Nu conta ce lăuda, atâta timp cât se simțea ca o regină. Această femeie era convinsă că este cea mai bună gazdă, bucătăreasă, femeie și angajată.
A decis să-și sărbătorească cea de-a 60-a aniversare cu o petrecere grandioasă — pe terasa unui restaurant șic din centrul orașului, completată cu muzică live și un DJ. A invitat prieteni, foști colegi și familie. Dar seara nu s-a încheiat așa cum spera.
Relația mea cu mama a avut suișuri și coborâșuri. Când m-am născut, părinții mei erau deja în jurul vârstei de patruzeci de ani. Cred că această diferență de vârstă și-a spus cuvântul. De îndată ce am avut ocazia să plec, am făcut-o. Viața alături de colegi mă atrăgea mai mult și nu voiam să fiu o povară pentru părinții mei îmbătrâniți. Nu pot spune că am avut o relație rea, nu. Dimpotrivă, m-a tratat bine.
Am vrut să fac ceva cu adevărat emoționant pentru această ocazie. A fost sărbătoarea la care am visat mereu, cu o singură excepție – fiul meu iubit, Andrei, nu a apreciat deloc alegerea mea.
Într-o seară, mă întorceam de la muncă când l-am observat pe vecinul meu, Mihai, stând pe verandă, cu lacrimi curgându-i pe față. Un bărbat de vârstă mijlocie, privea în gol, incapabil să-și ascundă durerea. Era clar că se întâmplase ceva semnificativ. M-am apropiat de el și l-am întrebat dacă pot face ceva pentru a-l ajuta. Mi-a răspuns: „Nimeni nu mă mai poate ajuta acum, e prea târziu…”
Andrei are 27 de ani, iar partenera lui, Laura, are 30. Diferența de vârstă este minoră și nu m-a deranjat niciodată. Totuși, a apărut o problemă mai mare: Laura are deja doi copii dintr-o relație anterioară.