Povești Personale
"Mama a Mers la un Azil de Bătrâni. M-a Privit cu Ochii Plini de Dorință": Inima Mea a Durut și Am Spus Personalului că M-am Răzgândit

„Mama a Mers la un Azil de Bătrâni. M-a Privit cu Ochii Plini de Dorință”: Inima Mea a Durut și Am Spus Personalului că M-am Răzgândit

Relația mea cu mama a avut suișuri și coborâșuri. Când m-am născut, părinții mei erau deja în jurul vârstei de patruzeci de ani. Cred că această diferență de vârstă și-a spus cuvântul. De îndată ce am avut ocazia să plec, am făcut-o. Viața alături de colegi mă atrăgea mai mult și nu voiam să fiu o povară pentru părinții mei îmbătrâniți. Nu pot spune că am avut o relație rea, nu. Dimpotrivă, m-a tratat bine.

Povești Emoționale
Plasarea Mamei Sale într-un Azil de Bătrâni: Cuvintele pe care i le-a Spus Fiului Său îl vor Bântui pentru Totdeauna

Plasarea Mamei Sale într-un Azil de Bătrâni: Cuvintele pe care i le-a Spus Fiului Său îl vor Bântui pentru Totdeauna

Într-o seară, mă întorceam de la muncă când l-am observat pe vecinul meu, Mihai, stând pe verandă, cu lacrimi curgându-i pe față. Un bărbat de vârstă mijlocie, privea în gol, incapabil să-și ascundă durerea. Era clar că se întâmplase ceva semnificativ. M-am apropiat de el și l-am întrebat dacă pot face ceva pentru a-l ajuta. Mi-a răspuns: „Nimeni nu mă mai poate ajuta acum, e prea târziu…”