Într-o după-amiază ploioasă, o ceartă cu nora mea, Irina, mă pune față în față cu propriile limite. Între dorința de a fi o bunică bună pentru nepoata mea, Mara, și nevoia de a-mi păstra demnitatea și liniștea, mă simt prinsă într-o luptă care mă macină. Povestea mea e despre sacrificiile pe care le facem pentru familie și despre întrebarea dacă dragostea de bunică trebuie să însemne mereu renunțare la sine.
Sunt Maria, o mamă singură din București, prinsă între nevoia de a-mi proteja liniștea și dorința de a-mi vedea fiul fericit. Când fiul meu cel mare, Vlad, mi-a spus că vrea să se căsătorească și să locuiască împreună cu noi în apartamentul nostru mic, am simțit cum lumea mi se prăbușește. Povestea mea este despre sacrificii, conflicte de familie și întrebarea dacă dragostea de mamă trebuie să însemne mereu renunțare la sine.
Sunt Agata, o femeie trecută de șaptezeci de ani, care privește zilnic pe fereastră, așteptând un semn sincer de la copiii săi. De când am ieșit la pensie și soțul m-a părăsit, am crescut singură trei copii, iar acum mă întreb dacă dragostea lor pentru mine e reală sau doar o obligație legată de moștenire. Povestea mea e despre dorința de a fi iubită cu adevărat, nu doar tolerată sau bifată pe lista de datorii familiale.
Sunt Mariana, am 55 de ani și încerc să găsesc echilibrul între iubire și limite într-o familie recompusă. Fiecare weekend aduce cu el vizita fiicei vitrege, Oana, și a copiilor ei, iar liniștea casei mele se transformă în haos. Povestea mea este despre sacrificiu, neînțelegeri și căutarea unui loc pe care să-l pot numi „acasă”.
