Sunt Lucia, o mamă care și-a crescut singură cei trei copii, iar acum, la bătrânețe, mă lupt cu singurătatea și cu amintirile unei familii care s-a destrămat. În fiecare an, sper ca măcar de sărbători să ne regăsim, dar telefoanele rămân mute și ușa apartamentului meu mic din București nu se deschide. Între speranță și dezamăgire, mă întreb dacă dragostea de mamă poate supraviețui uitării.
În această poveste, trăiesc drama unei mame singure, acuzată de propria noră, Ana, că îi destramă căsnicia cu fiul meu, Matei. Mă lupt cu vinovăția, singurătatea și dorința de a-mi păstra locul în viața copilului meu unic, în timp ce familia mă respinge. Povestea explorează tensiunile dintre generații și dilema sfâșietoare a unei mame care nu mai știe unde îi este casa.
Sunt Mariana, am 54 de ani și încerc să găsesc echilibrul între dragostea pentru soțul meu și limitele într-o familie recompusă. Fiecare sâmbătă aduce în casa mea agitație, tensiuni și cuvinte nerostite, când fiica vitregă, Irina, și copiii ei ne vizitează. În acest haos, mă pierd pe mine însămi și mă întreb dacă voi găsi vreodată locul meu.
Mă numesc Ana și de șase ani sunt soția lui Doru. Fiica lui din prima căsătorie, Irina, vine aproape în fiecare weekend cu cei doi copii ai ei, iar casa noastră se transformă într-un haos pe care nu l-am ales. Povestea mea este despre lupta de a nu mă pierde pe mine însămi în umbra unei familii care nu e a mea și despre curajul de a cere să fiu văzută.
Într-o după-amiază ploioasă, o ceartă cu nora mea, Irina, mă pune față în față cu propriile limite. Între dorința de a fi o bunică bună pentru nepoata mea, Mara, și nevoia de a-mi păstra demnitatea și liniștea, mă simt prinsă într-o luptă care mă macină. Povestea mea e despre sacrificiile pe care le facem pentru familie și despre întrebarea dacă dragostea de bunică trebuie să însemne mereu renunțare la sine.
Sunt Maria, o mamă singură din București, prinsă între nevoia de a-mi proteja liniștea și dorința de a-mi vedea fiul fericit. Când fiul meu cel mare, Vlad, mi-a spus că vrea să se căsătorească și să locuiască împreună cu noi în apartamentul nostru mic, am simțit cum lumea mi se prăbușește. Povestea mea este despre sacrificii, conflicte de familie și întrebarea dacă dragostea de mamă trebuie să însemne mereu renunțare la sine.
Sunt Agata, o femeie trecută de șaptezeci de ani, care privește zilnic pe fereastră, așteptând un semn sincer de la copiii săi. De când am ieșit la pensie și soțul m-a părăsit, am crescut singură trei copii, iar acum mă întreb dacă dragostea lor pentru mine e reală sau doar o obligație legată de moștenire. Povestea mea e despre dorința de a fi iubită cu adevărat, nu doar tolerată sau bifată pe lista de datorii familiale.
Sunt Mariana, am 55 de ani și încerc să găsesc echilibrul între iubire și limite într-o familie recompusă. Fiecare weekend aduce cu el vizita fiicei vitrege, Oana, și a copiilor ei, iar liniștea casei mele se transformă în haos. Povestea mea este despre sacrificiu, neînțelegeri și căutarea unui loc pe care să-l pot numi „acasă”.
