Mă numesc Mariana și povestea mea este despre lupta de a crește o fiică, Evelina, care a învățat să arate mereu cu degetul spre ceilalți. Am încercat să-i ofer tot ce am avut mai bun, dar, pe măsură ce anii au trecut, am văzut cum responsabilitatea și asumarea greșelilor îi erau străine. Acum, mă întreb dacă nu cumva eu am contribuit la această lipsă de responsabilitate și dacă mai pot schimba ceva.
La 47 de ani, am aflat că voi deveni mamă din nou, deși băieții mei erau deja adulți. Bucuria mea s-a lovit de prejudecăți, conflicte de familie și temeri legate de viitorul fiicei mele. Povestea mea este despre curaj, dragoste și lupta de a-ți apăra copilul în fața lumii.
Am crezut că o să fie greu să o iau pe mama la mine, dar nu mi-am imaginat niciodată cât de mult se va schimba totul. În doar două săptămâni, am descoperit cât de fragile sunt echilibrul și răbdarea, dar și cât de adânci pot fi rănile vechi din familie. Povestea mea e despre sacrificiu, neputință și speranța că, poate, nu e prea târziu să ne regăsim.
Am fost mereu sprijinul fiicei mele, Irina, de când a devenit mamă, dar la un moment dat am simțit că nu mai am viața mea. Povestea mea este despre granițe, sacrificiu și curajul de a-mi regăsi identitatea, chiar dacă asta a însemnat să-mi dezamăgesc copilul. Mă întreb dacă am făcut bine sau dacă am rănit-o prea tare.
Sunt Maria, am 57 de ani și mă aflu la răscrucea vieții mele: vreau să mă recăsătoresc, dar fiica mea, Ana, se opune cu îndârjire, suspectând că bărbatul pe care îl iubesc nu este ceea ce pare. Povestea mea este una despre dorința de a fi fericită la orice vârstă, despre neîncredere, frică și lupta dintre inimă și rațiune. Întrebarea care mă macină este dacă am dreptul să-mi urmez fericirea, chiar dacă asta înseamnă să-mi rănesc copilul.
Sunt mama Victoriei, o femeie extraordinară, dar mă întreb dacă stilul meu de parenting a împiedicat-o să-și găsească propriul drum. Într-o seară tensionată, am avut o discuție aprinsă care mi-a deschis ochii asupra impactului pe care l-am avut asupra vieții ei. Acum, mă întreb cum pot să o ajut să-și descopere adevărata chemare fără a o împiedica din nou.
