După ani de muncă grea în Italia, am revenit acasă cu speranța că familia mea mă va primi cu brațele deschise. Am cumpărat apartamente pentru copiii mei, dar acum mă simt străină în propria familie, refuzată chiar și de cei pentru care am sacrificat totul. Povestea mea este despre dorința de a fi apreciată și despre golul lăsat de indiferența celor dragi.
Am ajuns să bat la ușa propriilor mei copii, cerând adăpost, doar ca să fiu refuzată. În acele nopți reci, singurătatea și disperarea m-au împins spre rugăciune și am descoperit o forță pe care nu știam că o am. Povestea mea este despre trădare, regăsire și puterea credinței atunci când totul pare pierdut.
Într-o seară de toamnă, în timp ce încercam să smulg ultimele buruieni din grădina noastră, mama mi-a spus cu voce tremurată că nu mai poate face față singură. Povestea mea este despre sacrificiu, așteptări și dezamăgiri, despre cum o grădină de legume a devenit pretextul unor conflicte de familie mocnite. Am învățat că uneori rădăcinile cele mai adânci nu sunt cele din pământ, ci cele care ne țin legați unii de alții, chiar și atunci când doare.
Am fost prinsă între trecut și prezent, între dorința de a reface familia cu tatăl biologic al fiului meu, Vlad, și realitatea în care el își iubea profund tatăl vitreg, Radu. Povestea mea este despre vinovăție, speranță și lupta de a înțelege ce înseamnă cu adevărat să fii părinte. Am învățat că uneori, dragostea nu e de ajuns pentru a vindeca rănile vechi sau pentru a schimba inima unui copil.
