Sunt Adeline și povestea mea începe într-o seară rece de toamnă, când am aflat că fiica mea, Irina, se rușinează cu mine pentru că nu pot să-i ofer sprijin financiar, așa cum fac părinții soțului ei. Am încercat să-mi găsesc locul între neputință, vinovăție și dorința de a fi acceptată de propria mea familie. Întrebarea care mă macină este dacă dragostea unei mame poate fi umbrită de lipsa banilor.
Totul a început într-o dimineață obișnuită, când am rămas blocată la urcarea în autobuz din cauza blugilor prea strâmți. Un necunoscut, Vlad, a încercat să mă ajute, dar totul s-a transformat rapid într-o scenă ridicolă și plină de încurcături. Acea zi m-a făcut să mă întreb cât de mult contează aparențele și cât de ușor putem deveni personaje într-o comedie involuntară.
Într-o dimineață friguroasă, am încercat să cumpăr lapte pentru copiii mei și am descoperit că sticlele erau încuiate cu dispozitive anti-furt. Povestea mea este despre rușine, disperare și lupta de a rămâne demnă când sărăcia devine o povară insuportabilă. Între conflicte de familie, priviri acuzatoare și nevoia de a-mi hrăni copiii, am ajuns să mă întreb cât de mult valorează, de fapt, demnitatea unui om într-o lume care te suspectează înainte să te ajute.
