„Tatăl I-a Spus Fiului Său Că a Mâncat Friptură și Fructe, În Timp ce El Mânca Fulgi de Ovăz Ieftini”
Am crezut că pensia mea, deși modestă, îmi va permite să trăiesc, dacă nu în lux, măcar fără sărăcie. Îi invidiam și eu, spunând că nu pot
Am crezut că pensia mea, deși modestă, îmi va permite să trăiesc, dacă nu în lux, măcar fără sărăcie. Îi invidiam și eu, spunând că nu pot
Unde altundeva aș găsi o menajeră care lucrează gratuit? Cum se simte o femeie la 50 de ani? Încă destul de tânără, atrăgătoare și plină de speranță. Ella a avut-o pe fiica ei, Naomi, când avea 25 de ani. Acum, Naomi are 25 de ani. Ele locuiau împreună într-un apartament cu două camere și erau cele mai bune prietene. Arătau aproape ca surorile.
Când fiicele noastre au crescut, eu și soțul meu am crezut că, în sfârșit, putem răsufla ușurați. Am avut două fiice de întreținut și a fost greu. Amândoi lucram într-o fabrică, câștigând foarte puțin, așa că trebuia să economisim la tot. Eram mândră că copiii mei mergeau la o școală care nu era mai prejos decât copiii părinților bogați. Am sacrificat totul pentru ca fiicele noastre să aibă ce le trebuia.
După ce mi-am crescut copiii singură, fără niciun sprijin, nu sunt dornică să mă reintorc în lumea scutecelor și a mâncării pentru bebeluși. Fostul meu soț a fost absent din viața fiicei mele, iar acum, când în sfârșit sunt liberă, ezit să preiau din nou rolul de îngrijitor.
Când m-am mutat în Statele Unite cu aproape nimic în numele meu, am fost alimentată de vise și determinare. Scopul meu era să-i ofer vărului meu, Nicolae, o educație universitară și să-i asigur un cămin. Pentru mine, mi-am imaginat construirea casei visurilor mele. Cu toate acestea, odată ce visul meu a devenit realitate, nora mea, Stefania, a decis că vor să locuiască acolo, sugerând că vechiul meu apartament era suficient pentru mine.
– Am izbucnit în râs când prietenul meu a încercat să mă convingă că geanta fiicei mele costă peste 40.000 de lei.
Mihai și Bianca au petrecut ani de zile gândindu-se cum să-i mulțumească în mod corespunzător mamei lor, Cristina, pentru dedicarea și sacrificiul ei neclintit. Cristina, o mamă singură, a muncit neobosit la un mic restaurant local dintr-un orășel românesc pentru a-și întreține copiii. În ciuda oboselii și a provocărilor cu care s-a confruntat, dragostea Cristinei pentru copiii ei nu a cunoscut limite. Această poveste explorează călătoria fraților de a-și exprima recunoștința, o călătorie marcată de dragoste, reflecție și o întorsătură neașteptată.
Emilia și Rozalia erau mai mult decât surori; erau legate printr-o conexiune care depășea statutul lor de surori vitrege. Tragedia a lovit când soțul Emiliei, Vasile, a murit cu ani în urmă, lăsând-o singură să înfrunte provocările vieții. Între timp, lumea Rozaliei s-a prăbușit când a descoperit că partenerul ei de lungă durată, Cătălin, a fost infidel, determinând-o să depună cerere de divorț. În fața acestor încercări, Emilia a luat o decizie sfâșietoare de inimă, care le-a schimbat viața pentru totdeauna, o decizie care nu a dus la rezolvarea fericită pe care o sperau.