Viața mea s-a schimbat radical când fiica mea, Irina, mi-a spus că este însărcinată și vrea să trăiască alături de iubitul ei, Vlad. Între presiunea financiară, certurile din familie și propriile mele temeri, am încercat să nu mă pierd pe mine însămi. Mă întreb mereu dacă sacrificiul pentru copii are o limită sau dacă iubirea de părinte nu cunoaște margini.
Am fost dată afară din casă de părinți când am rămas însărcinată la 18 ani. Am crescut un copil alături de Radu, cu greu, dar cu demnitate. După zece ani, părinții mei au venit la ușa mea, cerându-mi ajutor, iar sufletul meu s-a sfâșiat între resentimente și dorința de a ierta.
Am fost dată afară din casă când le-am spus părinților că sunt însărcinată, la doar optsprezece ani. Am crescut-o pe Mara singură, cu greu, iar după zece ani, părinții mei au venit la ușa mea, cerându-mi ajutor. Povestea mea este despre iertare, răni adânci și întrebarea dacă sângele chiar nu se face apă.
Am fost dată afară din casă când le-am spus părinților mei că sunt însărcinată la 17 ani. Zece ani mai târziu, viața m-a pus față în față cu părinții mei, care aveau nevoie disperată de ajutorul meu. Povestea mea este despre iertare, răni adânci și întrebarea dacă sângele chiar nu se face apă.
Într-o seară de toamnă, viața mea s-a schimbat când fiul meu, Vlad, mi-a mărturisit că va deveni tată la doar optsprezece ani. Povestea mea explorează frica, rușinea și speranța care ne-au însoțit familia într-un oraș mic din România, unde prejudecățile și bârfele pot fi mai grele decât orice povară materială. Între conflicte de familie, presiunea comunității și propriile mele regrete, am învățat să privesc cu alți ochi ce înseamnă să fii părinte.
Eram într-o relație serioasă, așa că am decis să păstrez și să cresc copilul. Am terminat liceul și a trebuit să ne maturizăm rapid. Adulthood-ul a venit peste noi. A trebuit să găsim un loc unde să locuim.
