La optsprezece ani, am fost dată afară din casă de părinții mei pentru că am rămas însărcinată. Zece ani mai târziu, când viața mea părea să se așeze, părinții mei au apărut din nou, cerându-mi ajutorul. Povestea mea este despre iertare, răni nevindecate și curajul de a-ți construi propria familie.
Am fost dată afară din casă de părinți când am rămas însărcinată la 18 ani. Am supraviețuit cu greu alături de Petru, crescând-o pe Mara fără sprijin. După un deceniu, părinții mei s-au întors, cerându-mi ajutorul, iar sufletul meu a fost sfâșiat între resentimente și dorința de a ierta.
Eram într-o relație serioasă, așa că am decis să păstrez și să cresc copilul. Am terminat liceul și a trebuit să ne maturizăm rapid. Viața de adult a lovit din plin. A trebuit să găsim un loc unde să locuim.
