Am izbucnit cu polonicul în mână și i-am spus soțului meu că nu mai sunt menajera lui: în casa noastră mirosea a ciorbă, dar eu mă stingeam pe dinăuntru
Am ajuns într-un punct în care, deși munceam cot la cot cu soțul meu, viața mea se termina în fiecare seară între aragaz, oale și cerințele lui. I-am spus în față că nu mă mai simt soție, ci femeia care trebuie să producă zilnic prânz și cină proaspete, indiferent cât de obosită eram. A fost una dintre cele mai grele confruntări din căsnicia noastră, dar și momentul în care am înțeles că, dacă nu schimb ceva, copiii mei vor crește crezând că iubirea arată ca epuizarea unei mame.