La 60 de ani, am simțit pentru prima dată că nu mai sunt necesară în viețile copiilor mei. Casa, cândva plină de râsete și certuri, a devenit tăcută, iar eu și soțul meu, Mircea, ne-am trezit față în față cu propriile temeri și regrete. Povestea mea este despre golul lăsat de plecarea copiilor și despre încercarea de a găsi un nou sens în viață.
După 45 de ani de căsnicie, mă aflu la o răscruce de drumuri. La 66 de ani, iar soțul meu la 72, ne îndreptăm spre un divorț. Credeam că suntem fericiți… Până într-o zi de Sfântul Andrei, când copiii noștri au plecat să-și petreacă sărbătoarea cu familiile lor, iar soțul meu a decis să-și reviziteze trecutul.
Seara, își aminteau de viața lor fericită și lipsită de griji de dinainte ca copiii lor să plece din cuib. Fiecare are propriile sale griji și preocupări. În timp ce fiica lor măcar
La 60 de ani, eu și soțul meu am ajuns la realizarea dureroasă că copiii noștri nu mai aveau nevoie de noi. Toți trei au luat ce au vrut de la noi și pur și simplu ne-au lăsat în urmă. Fiul nostru nici măcar nu răspunde la telefon când sun. Nu va fi nimeni acolo să ne ajute la bătrânețe? M-am căsătorit la 20 de ani.
Fiul și fiica noastră au crescut și au plecat de acasă cu ani în urmă. Fiecare are acum propria familie și copii mici. Acum, suntem doar eu și soțul meu trăind împreună.
Când fiica lor s-a mutat în străinătate cu familia ei, statul acasă a devenit insuportabil pentru Ion. Soția sa, Maria, își adora fiica și nepoții. Fiecare conversație din casa lor se învârtea doar în jurul copiilor și al bunăstării lor. Nu mai existau alte subiecte de discuție. Poate că pur și simplu nu doreau să găsească altele. Acum, cu cei dragi departe
Pe măsură ce prioritățile vieții se schimbă, părinții se gândesc adesea mai puțin la propriile nevoi și mai mult la cele ale copiilor lor. Dar ce se întâmplă când copiii nu mai au nevoie de ei?
Este aceasta încă criza vârstei mijlocii? Soția mea are 54 de ani, iar eu am 56. Suntem căsătoriți de peste 30 de ani și avem doi copii. Ne cunoaștem foarte bine, dar în ultima vreme, ea s-a schimbat mult. Nu am avut o ceartă mare. Nu. Dar uneori, nu știu dacă să râd sau să plâng de imaturitatea ei.
