„Nu știu ce să fac!” oftează cu tristețe doamna Popescu, în vârstă de șaizeci de ani. „Fiul meu este mereu de partea soției sale! Indiferent ce spun, el o susține pe ea. ‘Mamă,’ îmi spune, ‘nu-ți face griji, Andreea știe ce face, nu e proastă…’ El crede că Andreea are mereu dreptate! Chiar și atunci când greșește…”
Seara, își aminteau de viața lor fericită și lipsită de griji de dinainte ca copiii lor să plece din cuib. Fiecare are propriile sale griji și preocupări. În timp ce fiica lor măcar
Doamna Maria este pensionară de mult timp. Privește pe fereastră și se întreabă ce fac acum fiicele și fiul ei adulți. Vor veni să-i ureze la mulți ani? Poate măcar vor suna? Nu vor să-și petreacă timpul liber cu o mamă în vârstă. „Îmi amintesc când soțul meu m-a lăsat cu trei copii. Nu trece o zi fără să mă gândesc la acele vremuri grele…”
Am petrecut cea mai mare parte a vieții muncind în străinătate, câștigând un trai decent, dar dorindu-mi enorm să fiu alături de copiii și familia mea. Întotdeauna mi-am spus că fac asta doar pentru ei, pentru a le asigura o viață bună. Pe măsură ce anii au trecut, a devenit din ce în ce mai greu să muncesc – nu mai eram tânăr și munca era epuizantă.
În ciuda rugăminților sale sincere, o mamă se vede repetat exclusă din vacanțele de familie. Eforturile ei de a construi o relație mai bună cu copiii săi par să treacă neobservate.
Lidia locuiește chiar peste drum. Suntem prietene de mulți ani. Ea știe totul despre mine, iar eu știu totul despre ea. Lidia are trei copii. I-a crescut singură, fără soț. Și-a dedicat viața creșterii copiilor și nu s-a recăsătorit niciodată. Copiii ei locuiesc în diferite părți ale țării și o vizitează rar. Lidia
Fiul și fiica noastră au crescut și au plecat de acasă cu ani în urmă. Fiecare are acum propria familie și copii mici. Acum, suntem doar eu și soțul meu trăind împreună.
Am cinci copii în total—două fiice și trei fii. A fost acum aproximativ 30 de ani când erau toți mici. Acum, toți copiii mei sunt adulți și își încep propriile familii. Relația mea cu fiicele mele este tensionată, iar fiii mei sunt distanți.
Inițial, a lucrat ca bonă privată, a oferit meditații elevilor de clasa întâi și a dus copiii la activități extracurriculare. Avea un venit suplimentar bun. Fiul ei a decis să se căsătorească și s-a mutat cu noua sa familie.
În timpul șederii mele la spital, am împărțit camera cu o femeie de vreo 60 de ani. Era elegantă și demnă, doar liniile de pe fața ei trădându-i vârsta. Prieteni și cunoștințe o vizitau aproape zilnic, aducând buchete vibrante și diverse delicii. În ciuda eforturilor lor, ochii ei nu păreau niciodată să se lumineze de bucurie.
A decis să-și sărbătorească cea de-a 60-a aniversare cu o petrecere grandioasă — pe terasa unui restaurant șic din centrul orașului, completată cu muzică live și un DJ. A invitat prieteni, foști colegi și familie. Dar seara nu s-a încheiat așa cum spera.
Andreea a început clasa întâi. Mama ei i-a cumpărat un buchet de flori și i-a împletit părul. Totul părea în regulă, dar Andreea simțea mereu că mama ei, Maria, se enerva des și țipa la ea pentru că nu o iubea. Fetița nu înțelegea ce făcea greșit: era ascultătoare și își ajuta mereu mama, dar mama ei nu era niciodată mulțumită. Într-o zi, Andreea
