Totul a început cu un telefon disperat de la școală: Vlad, fiul meu, a leșinat în timpul orei. De atunci, viața mea s-a transformat într-o luptă continuă cu un sistem care, în loc să ajute, a ridicat ziduri de indiferență și birocrație. Povestesc această experiență pentru că știu că mulți dintre noi se simt neputincioși în fața lipsei de empatie din școlile românești.
Totul a început cu un telefon de la școală: fiul meu, Vlad, a leșinat în timpul orei. Din acel moment, viața noastră s-a schimbat radical, iar eu am fost nevoit să mă lupt cu un sistem care ar fi trebuit să ne protejeze copiii. Povestesc această experiență pentru că știu că nu sunt singurul care s-a simțit neputincios în fața nedreptății.
Sunt Ioana, educatoare la o grădiniță din Pitești. Povestea Sofiei, o fetiță tăcută și tristă, m-a făcut să mă lupt cu sistemul, cu colegii mei și chiar cu familia mea. Încercarea de a-i schimba destinul mi-a arătat cât de greu e să faci bine într-o lume care preferă să nu vadă suferința.
Sunt Marko și am crezut mereu că pot să-mi protejez copilul de orice rău. Dar un telefon de la educatoarea lui Filip mi-a dat lumea peste cap și m-a făcut să mă simt neputincios. Povestea mea e despre frica, furia și speranța care au apărut când am aflat că fiul meu e victima violenței în grădiniță.
Mă numesc Amalia și sunt învățătoare la o școală dintr-un cartier modest din București. Povestea unei fetițe, Ilinca, m-a zdruncinat profund, scoțând la iveală nu doar suferința ei tăcută, ci și propriile mele limite și frici. Aceasta este lupta mea invizibilă, purtată între zidurile unei clase pline de copii și între cele ale inimii mele.
Totul a început cu un telefon care mi-a sfâșiat inima. Am aflat că fiul meu, Vlad, era batjocorit și marginalizat la grădiniță, iar eu, prins în rutina zilnică, nu am observat semnele. Povestea mea este despre lupta unei familii cu sistemul, cu prejudecățile și cu propriile limite, în încercarea de a-și proteja copilul.
