Într-o dimineață rece de noiembrie, am găsit o scrisoare anonimă care ne critica casa și ne-a rănit sufletul. Povestesc cum această întâmplare ne-a adus nu doar tristețe, ci și o neașteptată solidaritate din partea comunității. Am descoperit că, uneori, necazurile pot uni oamenii mai mult decât bucuriile.
Într-o noapte rece de februarie, viața mea s-a prăbușit când am fost alungată din casa în care am iubit și am suferit alături de soțul meu, Doru. Trădarea copiilor lui m-a lăsat fără adăpost și fără speranță, dar am descoperit că nu sunt niciodată prea bătrână pentru a-mi construi o nouă viață. Povestea mea este despre durere, curaj și renaștere, chiar și atunci când totul pare pierdut.
Am fost aruncată în stradă de propria familie, fără niciun avertisment, într-o noapte rece de noiembrie. Am învățat să supraviețuiesc printre străini, să-mi ascund lacrimile și să-mi păstrez speranța, chiar și atunci când totul părea pierdut. Astăzi, conduc o inițiativă care ajută oameni ca mine să-și regăsească drumul spre lumină.
