M-am trezit într-o dimineață cu chiuveta plină, copiii plângând și soțul cerându-mi cafea, de parcă eram singura care trebuia să țină casa în picioare. După ani în care am dus singură gospodăria, copiii, rudele și toate grijile unei familii care mă considera „normală” doar când tăceam și făceam, am decis să mă opresc complet. Ce a urmat a fost urât, dureros și rușinos pentru toți, dar exact șocul de care aveam nevoie ca să nu mă mai pierd de tot pe mine.