Am crezut că fac cel mai mare bine din viața mea când mi-am vândut apartamentul și am pus toți banii la casa fiului meu, doar ca să fim împreună și să-i ajut să crească nepotul. Ani întregi am gătit, am spălat, am crescut copilul lor și am tăcut de fiecare dată când simțeam că nu mai am loc în propria mea viață. Când băiatul meu mi-a spus, cu ochii în pământ, că ar fi mai bine să-mi caut chirie, ceva în mine s-a rupt și încă nu știu dacă se mai poate lipi.