Sunt Elena, mamă a trei copii, care și-a dedicat viața familiei. Acum, când copiii au plecat fiecare pe drumul lui, mă regăsesc singură în apartamentul nostru din Ploiești, încercând să descopăr cine sunt fără ei. Povestea mea este despre iubire, singurătate și dureroasa căutare de sine.
Într-o noapte de furtună, când soțul meu, Radu, și-a pierdut din nou cumpătul, am simțit că doar credința mă mai ține pe linia de plutire. Patru ani am dus greul casei, în timp ce el era șomer, iar povara zilnică aproape m-a doborât. Povestea mea este despre cum am găsit putere în credință, în timp ce mariajul meu se destrăma încet, sub ochii copiilor noștri.
Sunt Natalia și povestea mea începe în ziua în care soțul meu, Vlad, a plecat fără să privească înapoi, lăsându-mă singură cu fetița noastră, Ema. Am luptat cu prejudecățile, cu lipsurile și cu propriile mele temeri, încercând să fiu totul pentru Ema. Dar adevărata dramă a început când Ema, la nouă ani, mi-a spus că suntem două străine sub același acoperiș.
Am crescut într-o casă în care totul părea perfect, dar sufletul meu era mereu strâns de reguli și așteptări. Relația cu mama mea, Lidia, a fost mereu o luptă între dorința ei de a mă proteja și nevoia mea de libertate. Povestea mea e despre cum am învățat să ne ascultăm una pe cealaltă și să reconstruim împreună ceea ce înseamnă acasă.
În ziua în care fiica mea împlinea 30 de ani, am privit pe fereastră la copacii înmuguriți, știind că nu voi fi invitată la petrecere. De trei ani nu mai lucrez, iar după moartea soțului meu, am crescut-o singură pe Maria, însă acum abia dacă mai vorbim. Povestea mea este despre dorul de copilul tău, despre greșeli, orgolii și tăceri care sapă prăpăstii între oameni care ar trebui să fie cei mai apropiați.
Scriu aceste rânduri cu inima grea după încă o ceartă cu fiica mea. Nu mai pot suporta și trebuie să împărtășesc povestea mea. Soțul meu înțelege, dar mulți dintre prietenii noștri spun: ce te așteptai, fiica ta este căsătorită acum și are propria ei familie. Soțul ei dictează totul – ginerele nostru disprețuit! Parcă i-a spălat creierul! Fiica noastră
Mama ne-a tratat întotdeauna pe mine și pe sora mea Zoe egal, așa că descoperirea faptului că m-a exclus din testament a fost un șoc pe care nu l-am anticipat. De când am găsit acel document, relația noastră a devenit tensionată. Deși acum înțeleg că nu a vrut să mă rănească, nu pot să o iert. Dintr-un motiv oarecare, mama a decis că toate bunurile ei ar trebui să meargă la
