Sunt Vlad și, de o lună, viața mea s-a schimbat radical. Soția mea, Irina, a adus pe lume fetița noastră, iar eu am crezut că vom fi mai uniți ca niciodată. Dar, pe măsură ce zilele trec, simt că mă pierd pe mine și pe Irina în tăcerea care s-a așternut între noi.
Totul a început într-o seară ploioasă, când l-am găsit pe tatăl soțului meu, domnul Dumitru, așezat la masa din bucătărie, mâncând ultima felie de cozonac. De atunci, vizitele lui au devenit tot mai dese, iar frigiderul nostru tot mai gol. Povestea mea este despre limite, familie și curajul de a spune „ajunge” atunci când simți că nu mai poți.
Sunt Elena și viața mea s-a transformat într-o bucătărie fără sfârșit. Soțul meu, Radu, refuză să mănânce orice nu e proaspăt, iar eu mă simt captivă între cratițe și reproșuri. Povestea mea e despre sacrificiu, neputință și întrebarea dacă dragostea înseamnă să te anulezi pe tine.
Într-o seară obișnuită, soțul meu, Radu, a intrat pe ușă și mi-a spus că vrea să divorțăm. Am simțit cum lumea mi se prăbușește, dar în acel moment mi-am amintit de cuvintele mamei mele: „Niciodată să nu-ți pierzi demnitatea, orice ar fi.” Povestea mea este despre trădare, curaj și regăsirea propriei valori într-o lume care pare să se destrame.
