Mă numesc Camelia și am crezut mereu că a ajuta pe cineva e un gest firesc. Dar când prietenia cu vecina mea Irina s-a transformat într-o povară, am început să mă pierd pe mine însămi. Acum mă întreb dacă pot să spun „ajunge” fără să rănesc, dar și fără să mă mai rănesc pe mine.
Totul a început cu o ceartă aprinsă despre bani, care mi-a zdruncinat încrederea în familie. Între grija pentru copii, presiunea financiară și așteptările soțului meu, am simțit cum mă pierd pe mine însămi. Povestea mea vorbește despre trădare, sacrificiu și întrebările care rămân atunci când dragostea pare să se stingă sub greutatea responsabilităților.
Mă numesc Natalia și povestesc despre viața mea cu Mihai, unde fiecare dimineață e o luptă tăcută pentru atenție și respect. În casa noastră, până și pâinea și ceaiul au devenit simboluri ale dezamăgirii și așteptărilor nerostite. Cu fiecare zi, simt tot mai apăsător povara nemulțumirilor nespuse și mă întreb dacă cer prea mult sau doar încep să înțeleg că merit mai mult.
