Sunt Jasna și de un an trăiesc cu fiul meu și soția lui, unde am ajuns să fiu doar o umbră, o menajeră invizibilă în propria familie. Astăzi, după luni de tăcere, am îndrăznit să spun ce simt, dar mă întreb dacă nu cumva e prea târziu să-mi recapăt demnitatea. Povestea mea e despre sacrificiu, uitare de sine și lupta de a fi văzută ca om, nu ca o povară.