Toată viața am visat la un colț de verdeață doar al meu, dar nu mi-am imaginat niciodată că tocmai grădina va fi puntea care mă va readuce aproape de fiica mea, Irina. Ani la rând am trăit cu dorul și vinovăția despărțirii noastre, până când, printre flori și pământ reavăn, am găsit curajul să o caut din nou. Povestea mea este despre iertare, răbdare și puterea vindecătoare a naturii.
Sunt Viorica, o femeie trecută de 60 de ani, care și-a deschis casa și inima pentru fiul ei, Petru, și nora lui, Ana. Povestea mea e despre granițele invizibile care se ridică între generații și despre lupta de a nu pierde tot ce ai construit o viață. Între dorința de a ajuta și nevoia de respect, am ajuns să mă simt străină în propria casă.
La un an după ce ne-am mutat, un cuplu tânăr de vârsta noastră s-a mutat în apartamentul de alături. Am devenit rapid prieteni și am început să petrecem mult timp împreună. Ne vizitam des și împărtășeam multe momente.
