Nimeni nu m-a așteptat vreodată, nimeni nu m-a căutat. Am trăit mereu la marginea satului, invizibilă, până când într-o zi, când toți voiau să omoare calul sălbatic, am simțit că trebuie să mă ridic împotriva lor. Aceasta este povestea despre curaj, despre ce înseamnă să fii singur și despre cum, uneori, speranța vine din cele mai neașteptate locuri.
Mă numesc Maria și sunt mama a zece fete într-un sat mic din Moldova. Viața mea a fost o luptă continuă cu așteptările soțului, ale socrilor și ale întregului sat, care își doreau cu orice preț un băiat. Între dorința de a fi acceptată și nevoia de a mă regăsi, am învățat să-mi găsesc puterea în dragostea pentru fetele mele.
Am trăit o viață între două lumi: orașul care mă sufoca și satul care mă chema înapoi. După ce fiul meu a devenit major, soțul meu ne-a părăsit fără regrete, iar eu am rămas să-mi caut sensul printre ruinele unei căsnicii goale. Povestea mea e despre curajul de a începe din nou, chiar și atunci când toți cred că e prea târziu.
