Mă numesc Viorica Popescu și la 68 de ani am realizat că am trăit mereu pentru ceilalți, nu pentru mine. Povestea mea e despre conflicte de familie, vise neîmplinite și căutarea propriei identități. Acum mă întreb: oare e vreodată prea târziu să începi să trăiești cu adevărat?