Deși sunt cel mai mic din familie, nu m-am simțit niciodată răsfățat sau tratat cu indulgență. Fratele meu și cu mine am crescut într-un mic sat din România rurală. Pentru mine, era doar un loc obișnuit, dar acum am ceva cu care să-l compar. Mama noastră ne-a crescut singură, gestionând o mică fermă cu câteva animale. Iată povestea mea despre cum am lăsat totul în urmă.
La 32 de ani, îmi sărbătoresc ziua de naștere de două ori pe an. O dată în ziua în care m-am născut și a doua oară în ziua în care sora mea mai mare m-a salvat dintr-un accident de mașină. M-a scos cu doar câteva minute înainte ca mașina să explodeze. Nu ar fi fost nicio șansă ca serviciile de urgență să ajungă la timp. Totuși, această poveste ia o turnură mai întunecată.
Pentru că m-ai crescut singură, pentru că m-ai iubit și m-ai susținut mereu. Pentru că m-ai protejat și mi-ai arătat răbdare. Dar acum îmi este frică. În cele din urmă, cel mai probabil va trebui să-mi încalc promisiunea.
