Mă numesc Ioana și am visat mereu să renovez casa bunicilor mei, dar soțul meu, Radu, este prins între dorințele mele și presiunea mamei sale, care vrea să investim totul în casa ei. Mă lupt cu sentimentul de trădare, neputință și cu întrebarea dacă mai are rost să lupt pentru propriul meu cămin când familia pare să tragă în altă direcție. Povestea mea este despre compromisuri, limite și curajul de a-ți apăra visurile.
Totul a început cu un strigăt răsunător al soacrei mele, care a spart liniștea apartamentului nostru din Berceni. Ani la rând am încercat să împac propriile mele dorințe cu pretențiile familiei soțului meu, dar în acea zi am simțit că nu mai pot. Povestea mea este despre lupta dintre ceea ce vrei tu și ceea ce vor alții pentru tine, despre curajul de a-ți găsi vocea chiar și atunci când toți ceilalți încearcă să ți-o ia.
Sunt Radu, iar povestea mea începe cu o ceartă aprinsă în bucătăria apartamentului nostru din Titan. Decizia surorii mele, Magda, de a avea o familie numeroasă a zguduit din temelii echilibrul fragil al familiei noastre. Am încercat să o înțeleg, dar conflictele au escaladat, lăsându-mă să mă întreb dacă am avut vreodată dreptul să-i judec alegerile.
Mă numesc Camelia și, după opt ani de căsnicie cu Radu, am ajuns să mă simt invizibilă în propria mea casă. Deși am făcut totul pentru familia noastră, am ajuns să fiu redusă la rolul de menajeră, iar visurile mele au fost împinse mereu pe ultimul loc. Povestea mea este despre lupta de a-mi regăsi vocea și demnitatea, într-o lume în care femeile sunt adesea văzute doar ca sprijin tăcut.
Am crescut într-un sat mic din Moldova, unde fiecare zi era o luptă între datorie și vis. Povestea mea este despre curajul de a pleca, despre vinovăția față de familie și despre regăsirea propriei voci într-un oraș străin. Între dorul de acasă și libertatea nou-descoperită, am învățat că fericirea nu se găsește niciodată acolo unde o cauți prima dată.
