Într-o zi aparent obișnuită, am primit vestea care mi-a spulberat toate speranțele: promovarea la care am visat ani de zile a ajuns la altcineva. Povestea mea este despre trădare, dezamăgire și lupta cu mine însămi, dar și despre felul în care această experiență mi-a afectat relația cu familia. Între furie, lacrimi și întrebări fără răspuns, am ajuns să mă întreb dacă mai are rost să cred în vise.
Într-o zi de naștere petrecută în singurătate, rememorez cum am ajuns aici: de la bucuria copilăriei la dezbinarea familiei și prăbușirea viselor. Povestesc despre prietenii pierduți, certurile dintre părinți și încercările mele de a găsi sens într-o lume care pare să mă fi uitat. Poate că nu sunt singura care simte că, uneori, viața se transformă într-o cameră goală, unde ecoul propriilor gânduri e singurul companion.
După 13 ani de muncă grea în străinătate, m-am întors acasă cu speranța de a trăi liniștit alături de fiul meu, Vlad, și nora mea, Irina. Însă visul meu s-a transformat rapid într-un coșmar, când am descoperit că familia nu înseamnă întotdeauna același lucru pentru toți. Acum mă întreb dacă am muncit degeaba și dacă mai există cale de împăcare.
Am visat mereu la o casă a noastră, dar refuzul lui Cătălin de a lua un credit ne-a ținut pe loc. Când am descoperit că, de fapt, ascunsese un împrumut uriaș de la bancă, lumea mea s-a prăbușit. Povestea mea este despre încredere, sacrificiu și prețul adevărat al unui acoperiș deasupra capului.
