Mă numesc Viorica și am 74 de ani. Povestea mea este despre cum am ajuns să-mi doresc liniște în propria casă, după o viață întreagă dedicată familiei. Între dorința de a fi aproape de copii și nevoia de spațiu personal, am descoperit cât de greu e să găsești echilibrul.
Sunt Maria și, de când am rămas singură la casa părintească, vizitele familiei au devenit o povară apăsătoare. Între treburi gospodărești și așteptările rudelor, mă simt tot mai sufocată, mai ales când nepotul meu, Vlad, vine cu pretenții și nemulțumiri. Povestea mea e despre epuizare, neînțelegeri și dorința de a fi ascultată, nu doar folosită.
În fiecare weekend, vizitele la socrii mei se transformă într-un maraton de treburi casnice care mă lasă epuizat. Deși tânjesc după un sfârșit de săptămână relaxant, mă trezesc prins într-un ciclu de sarcini nesfârșite impuse de socrii mei. Este o rutină pe care o detest, dar din care nu reușesc să scap.
