„Adevărul Dur: Lucrul cu Familia Poate Fi un Dezastru”

Acum șase luni, am primit promovarea pentru care muncisem ani de zile. Eram acum managerul unei echipe mici, dar dinamice, la un startup tech din București. Era un vis devenit realitate, dar nu știam că acest vis se va transforma curând într-un coșmar.

Printre noii mei membri de echipă se afla și Elena, soția fratelui meu, Laurențiu. Eu și Elena ne cunoșteam de ani de zile, iar relația noastră fusese întotdeauna prietenoasă. Ne întâlneam des la reuniunile de familie, râdeam împreună și chiar ne confiam una alteia despre viețile noastre personale. Când s-a căsătorit cu Laurențiu, am fost încântată să o am ca cumnată. Dar acum, relația noastră urma să fie testată în moduri pe care nu le-am imaginat niciodată.

La început, totul părea în regulă. Elena era competentă, muncitoare și bine văzută de echipă. Am crezut că relația noastră preexistentă va face lucrurile mai ușoare. M-am înșelat. Foarte tare.

Primul semn de probleme a apărut în timpul unei ședințe de echipă. Trebuia să atribui un proiect provocator, iar Elena era cea mai calificată persoană pentru job. Totuși, știam și că se confrunta cu niște probleme personale și s-ar putea să nu poată face față stresului suplimentar. Am decis să atribui proiectul unui alt membru al echipei, Andrei.

Elena era vizibil supărată. După ședință, m-a confruntat în biroul meu. „De ce nu mi-ai dat mie proiectul? Crezi că nu sunt capabilă?” a întrebat ea.

Am încercat să-i explic raționamentul meu, dar nu a vrut să audă. „Încerci doar să mă protejezi pentru că sunt familie. Nu am nevoie de mila ta,” a spus ea înainte de a ieși furioasă.

Din acel moment, lucrurile au început să meargă prost. Elena a început să-mi conteste deciziile deschis în timpul ședințelor, subminându-mi autoritatea. Rula ochii când vorbeam și făcea comentarii sarcastice pe sub mustață. Restul echipei a observat tensiunea și a început să le afecteze moralul.

Am încercat să vorbesc cu Elena în privat, dar fiecare conversație se termina într-o ceartă. Ea mă acuza de favoritism, în timp ce eu o acuzam de insubordonare. Relația noastră prietenoasă de odinioară era acum tensionată până la punctul de rupere.

Ultima picătură a venit în timpul unui termen limită critic pentru un proiect. Elena a ratat un reper important, iar când am mustrat-o pentru asta, a explodat. „Crezi că ești atât de perfectă, nu-i așa? Doar pentru că ești acum manager, crezi că poți să-i comanzi pe toți, inclusiv pe propria ta familie!” a strigat ea în fața întregii echipe.

Eram uluită. Nu am avut de ales decât să o sancționez pentru insubordonare. Departamentul de resurse umane a intervenit și s-a decis ca Elena să fie transferată la o altă echipă. Daunele, însă, erau deja făcute.

Reuniunile noastre de familie au devenit stânjenitoare. Laurențiu era prins la mijloc, încercând să medieze între soția lui și sora lui. Părinții mei erau dezamăgiți, iar dinamica familială armonioasă de odinioară era distrusă.

În final, am realizat că vechea zicală este adevărată: nu poți lucra cu familia. Liniile dintre relațiile personale și profesionale sunt prea ușor de estompat, ducând la neînțelegeri și conflicte. Eu și Elena încă încercăm să ne reparăm relația, dar nu va mai fi niciodată la fel.

Lucrul cu familia poate părea o idee bună la început, dar este o rețetă pentru dezastru. Adevărul dur este că unele relații sunt mai bine lăsate în afara biroului.