„Acum Cinci Ani, Socrii Mei au Împrumutat o Sumă Mare de Bani. ‘Hai să Iertăm Datoria,’ Spune Soțul Meu”
Acum cinci ani, socrii mei au împrumutat o sumă mare de bani de la noi, povestește Alexa, în vârstă de treizeci și doi de ani. La acea vreme, era o sumă semnificativă pentru noi. Erau bani din indemnizația mea de maternitate și economiile noastre. Banii stăteau acolo. Socrii mei aveau nevoie urgentă să repare ceva la casa lor de vacanță.
Soțul meu, Andrei, și cu mine tocmai ne bucuram de venirea pe lume a primului nostru copil, Ariana. Trăiam cu un buget strâns, dar reușisem să economisim o sumă decentă pentru urgențe. Când părinții lui Andrei, Nicolae și Lidia, ne-au cerut un împrumut pentru a repara casa lor de vacanță, ne-am simțit obligați să îi ajutăm.
Lidia își iubește casa de vacanță. Este sanctuarul ei, un loc unde poate scăpa de agitația vieții de zi cu zi. Ea și Nicolae au cumpărat proprietatea cu ani în urmă și au petrecut nenumărate weekenduri acolo, creând amintiri cu familia și prietenii. Când au descoperit că acoperișul avea scurgeri și instalațiile sanitare necesitau reparații urgente, au fost devastați.
Andrei și cu mine am discutat mult despre asta. Știam că va fi o povară financiară pentru noi, dar știam și cât de mult înseamnă casa de vacanță pentru părinții lui. Am decis să le împrumutăm banii, cu înțelegerea că ne vor rambursa cât mai curând posibil.
Primul an a trecut fără nicio rambursare. Nu am spus nimic pentru că știam că încă se ocupau de reparații și alte cheltuieli. Dar pe măsură ce anii treceau, devenea clar că nu aveau intenția să ne ramburseze.
De fiecare dată când aduceam subiectul în discuție, Nicolae și Lidia schimbau subiectul sau făceau promisiuni vagi despre rambursarea banilor în curând. Era frustrant, dar Andrei mă îndemna mereu să fiu răbdătoare. „Sunt părinții mei,” spunea el. „Ne vor rambursa când vor putea.”
Dar acum, după cinci ani, încep să-mi pierd speranța. Situația noastră financiară nu s-a îmbunătățit prea mult. Avem acum doi copii, Ariana și cel mai mic, Andrei Jr., și încă trăim de la un salariu la altul. Banii pe care i-am împrumutat lui Nicolae și Lidia ar fi putut face o diferență semnificativă în viețile noastre.
Săptămâna trecută, am ajuns în punctul de rupere. I-am spus lui Andrei că trebuie să ne confruntăm cu părinții lui și să cerem rambursarea. El m-a privit cu o expresie dureroasă și a spus: „Hai să iertăm datoria.”
Nu-mi venea să cred ce auzeam. „Iertăm datoria?” am întrebat incredulă. „Avem nevoie de acei bani, Andrei. Avem facturi de plătit și viitorul copiilor noștri de care să ne gândim.”
Andrei a oftat și și-a trecut mâna prin păr. „Știu, Alexa. Dar sunt părinții mei. M-au crescut, m-au susținut în tot ce am făcut. Nu pot să-i presez pentru bani.”
Am simțit un val de furie și frustrare. „Și noi? Ce se întâmplă cu familia noastră? Trebuie să uităm pur și simplu de banii pe care i-am împrumutat?”
Andrei nu avea un răspuns pentru mine. M-a privit doar cu ochi triști, sfâșiat între loialitatea față de părinții lui și responsabilitatea față de familia noastră.
Am decis să iau lucrurile în propriile mâini. I-am sunat pe Nicolae și Lidia și le-am cerut să vină la cină. Când au ajuns, nu am pierdut timpul și am ajuns direct la subiect.
„Trebuie să vorbim despre banii pe care i-ați împrumutat de la noi,” am spus ferm.
Nicolae și Lidia au schimbat priviri incomode. „Știm că vă datorăm,” a spus Nicolae încet. „Dar lucrurile au fost dificile și pentru noi.”
Am simțit cum furia mea crește. „Au trecut cinci ani! Am fost mai mult decât răbdători. Avem nevoie de acei bani înapoi.”
Lidia m-a privit cu ochi rugători. „Alexa, te rog să înțelegi. Facem tot ce putem.”
Dar nu mi-am putut reține frustrarea mai mult timp. „Eforturile voastre nu sunt suficiente! Avem copii de crescut, facturi de plătit. Nu putem aștepta la nesfârșit.”
Conversația s-a terminat în lacrimi și voci ridicate. Nicolae și Lidia au plecat din casa noastră simțindu-se răniți și trădați, iar Andrei era furios pe mine pentru că i-am confruntat atât de dur.
Acum, relația noastră cu părinții lui Andrei este tensionată și există o tensiune palpabilă de fiecare dată când îi vedem. Banii sunt încă neplătiți și luptele noastre financiare continuă.
În final, nu a existat o rezolvare fericită. Datoria rămâne un punct sensibil în familia noastră, un memento constant al promisiunilor încălcate și al relațiilor tensionate.