„Când Soacra Mea a Spus, ‘Deci, Suntem de Acord? Ia Împrumutul.’ Toată Lumea M-a Ignorat: Mi-am Făcut Bagajele și M-am Întors la Mama”

M-am căsătorit cu Andrei când aveam 20 de ani. Eram îndrăgostită nebunește de el. Ne-am întâlnit timp de opt luni, apoi ne-am căsătorit și ne-am mutat la părinții lui. Puțin știam că făceam o mare greșeală. Permiteți-mi să vă povestesc despre o situație care mi-a dat viața peste cap.

În acea perioadă, lucram și studiam, încercând să îmi echilibrez responsabilitățile în timp ce locuiam sub același acoperiș cu părinții lui Andrei. Mama lui, Elena, era deosebit de autoritară. Avea un mod de a mă face să mă simt mică și nesemnificativă, mereu punând la îndoială deciziile mele și subminându-mi încrederea.

Într-o seară, după o zi lungă de muncă și cursuri, am ajuns acasă și i-am găsit pe Andrei și pe părinții lui stând în jurul mesei din sufragerie. Erau adânciți într-o conversație, iar imediat ce am intrat, Elena s-a întors spre mine cu o privire plină de așteptare.

„Ana,” a spus ea, „am discutat ceva important. Andrei și cu mine credem că e timpul să iei un împrumut pentru a ajuta la cheltuielile casei.”

Am fost luată prin surprindere. „Un împrumut? Pentru ce anume?”

Elena a oftat ca și cum aș fi fost un copil care nu putea înțelege un concept simplu. „Pentru reparațiile casei, desigur. Acoperișul trebuie reparat, iar instalațiile sanitare sunt un dezastru. Nu ne permitem singuri.”

M-am uitat la Andrei, sperând la un sprijin, dar el doar a dat din cap în acord cu mama lui. „Da, Ana. E pentru binele nostru.”

Am simțit un nod formându-se în stomac. „Dar deja lucrez și studiez cu normă întreagă. Cum ar trebui să gestionez un împrumut pe lângă toate celelalte?”

Elena a făcut un gest disprețuitor cu mâna. „Oh, te vei descurca. Nu e ca și cum faci altceva important.”

Cuvintele ei m-au rănit, dar ceea ce m-a durut mai mult a fost lipsa de sprijin din partea lui Andrei. El doar stătea acolo, lăsând-o pe mama lui să ne dicteze viețile fără nicio considerație pentru sentimentele sau bunăstarea mea.

„Este chiar necesar?” am întrebat, cu vocea tremurând.

Ochii Elenei s-au îngustat. „Da, este. Deci, suntem de acord? Ia împrumutul.”

Toată lumea de la masă se uita la mine așteptând, dar nimeni nu mi-a oferit cuvinte de încurajare sau înțelegere. M-am simțit complet singură.

În acea noapte, în timp ce stăteam în pat lângă Andrei, nu puteam scăpa de sentimentul de trădare. Cum putea să lase mama lui să ne controleze viețile așa? Cum nu putea să vadă cât de mult mă afecta asta?

A doua zi dimineață, am luat o decizie. Mi-am făcut bagajele și m-am întors la casa mamei mele. Nu a fost o alegere ușoară, dar știam că nu puteam continua să trăiesc într-un mediu în care vocea mea nu conta.

Când am ajuns la casa mamei mele, m-a primit cu brațele deschise. Nu a pus multe întrebări; doar m-a lăsat să plâng și să-mi vărs frustrările.

În următoarele câteva săptămâni, am încercat să dau sens tuturor lucrurilor care s-au întâmplat. Am realizat că măritatul cu Andrei atât de repede a fost o greșeală. Nu ne-am luat timpul necesar pentru a ne înțelege cu adevărat unul pe celălalt sau familiile noastre.

Locuitul cu părinții lui doar a amplificat diferențele noastre și a evidențiat lipsa de sprijin în relația noastră. A devenit clar că Andrei nu era dispus să lupte pentru mine sau să prioritizeze căsnicia noastră în fața cerințelor mamei sale.

În cele din urmă, Andrei a încercat să ia legătura cu mine, dar era prea târziu. Daunele fuseseră deja făcute și nu puteam vedea un viitor alături de cineva care nu îmi prețuia sentimentele sau opiniile.

Părăsirea lui Andrei a fost una dintre cele mai grele decizii pe care le-am luat vreodată, dar a fost și cea corectă. M-a învățat importanța de a mă ridica pentru mine însămi și de a nu mă mulțumi cu o relație în care nu sunt respectată sau apreciată.