Umbrele din spatele zâmbetului lui Vlad

— Irina, trebuie să vii la spital. Vlad… nu a mai rezistat. Vocea Monicăi, sora lui Vlad, tremura la telefon. Am simțit cum mi se taie picioarele. Am lăsat cana de ceai să cadă pe gresia din bucătărie, fără să-mi pese de cioburi. Într-o clipă, lumea mea s-a oprit.

La spital, totul era alb și rece. Monica plângea în hohote, iar eu priveam trupul inert al bărbatului cu care împărțisem doisprezece ani de viață. Nu puteam să plâng. Mă uitam la el și nu înțelegeam cum de nu mai respiră. Cum de nu mai e aici să-mi spună că totul va fi bine, că e doar o altă zi proastă.

În zilele următoare, casa noastră din Ploiești s-a umplut de rude, vecini și prieteni. Toți vorbeau în șoaptă despre cât de bun fusese Vlad, cât de mult muncise pentru familie. Eu mă simțeam ca o străină în propria viață. Îmi repetam în gând: „Trebuie să fiu puternică pentru Mara.” Fetița noastră avea doar opt ani și nu înțelegea de ce tati nu mai vine acasă.

În timp ce pregăteam parastasul, am început să caut prin lucrurile lui Vlad. Voiam să găsesc o fotografie potrivită pentru colivă. Am deschis sertarul biroului și am dat peste un plic gros, ascuns sub niște acte vechi. Pe plic scria „Sinaia”. Curiozitatea m-a împins să-l deschid.

Înăuntru erau poze cu Vlad ținând în brațe un băiețel blond, cam de vârsta Marei. Într-una dintre poze, o femeie tânără îl săruta pe obraz. Pe spatele unei fotografii scria: „La mulți ani, tati! Te iubim, Alex și Raluca.”

Am simțit cum mă sufoc. Am ieșit pe balcon și am început să tremur. Cum? Cine sunt oamenii ăștia? De ce nu mi-a spus niciodată nimic? Am vrut să-l sun pe Vlad, să-i cer explicații, dar el nu mai era.

În zilele următoare am devenit obsedată de acele poze. Am început să caut indicii prin facturi, mailuri, mesaje vechi. Am descoperit transferuri bancare regulate către o Raluca Ionescu din Sinaia. Am găsit conversații pe WhatsApp șterse, dar recuperate cu greu, în care Vlad îi promitea Ralucăi că „va veni curând” și că „Mara nu trebuie să știe încă”.

Am simțit că mă prăbușesc. Toată viața mea era o minciună? Cine era bărbatul cu care împărțisem patul atâția ani? Cum de nu am văzut nimic?

La parastas, Monica a venit la mine cu ochii roșii:
— Irina, trebuie să-ți spun ceva… Vlad… el… avea niște probleme despre care nu știi.
Am privit-o fix:
— Ce fel de probleme?
Ea a ezitat:
— Nu știu dacă e momentul… Dar poate ar trebui să vorbești cu cineva din Sinaia.

Atunci am știut că bănuielile mele sunt adevărate. După slujbă, am luat trenul spre Sinaia. Am găsit adresa din transferurile bancare și am bătut la ușă cu inima cât un purice.

A deschis o femeie cu ochii umflați de plâns. M-a privit lung.
— Tu ești Irina?
Am dat din cap.
— Intră…

Ne-am așezat la masă. Alex se juca într-un colț cu niște mașinuțe.
— Vlad mi-a spus că va veni ziua când vei afla… Nu a vrut niciodată să vă rănească pe tine sau pe Mara. Dar nu a avut curajul să rupă nimic.

Am stat ore întregi de vorbă cu Raluca. Mi-a povestit cum l-a cunoscut pe Vlad la un team-building la munte, cum s-au îndrăgostit și cum el i-a promis mereu că „va rezolva lucrurile”. Mi-a arătat mesaje și poze cu Vlad jucându-se cu Alex, participând la serbări și aniversări.

M-am întors acasă cu sufletul făcut bucăți. Mara m-a întrebat:
— Mami, de ce plângi?
Nu am știut ce să-i răspund. Cum îi explici unui copil că tatăl ei avea două vieți?

În lunile care au urmat, am încercat să-mi reconstruiesc viața. Am mers la psiholog, am vorbit cu Monica și cu părinții mei. Unii m-au sfătuit să uit totul și să merg mai departe. Alții mi-au spus că ar trebui să-l urăsc pe Vlad pentru ce mi-a făcut.

Dar eu nu pot nici să-l urăsc, nici să-l iert complet. Încerc doar să înțeleg unde am greșit eu, dacă puteam face ceva diferit sau dacă pur și simplu unii oameni nu pot fi niciodată sinceri până la capăt.

Acum, când privesc poza lui Vlad pe raftul din sufragerie, mă întreb: oare câți dintre noi trăim vieți duble? Oare cât de bine ne cunoaștem cu adevărat partenerii? Și mai ales: cum ne regăsim pe noi înșine după ce adevărul ne sfâșie toate certitudinile?