Am Invitat-o pe Fosta Noră să Locuiască cu Mine: Acum Fiul Meu E un Străin

— Nu pot să cred că faci asta, mamă! Ai ales-o pe Ana în locul meu? Rareș stătea în pragul ușii, cu ochii roșii de furie și dezamăgire. Mâinile îi tremurau, iar vocea îi era spartă de emoție. În spatele lui, Ana încerca să-și strângă copiii, să-i liniștească, dar și ea era palidă, cu ochii în pământ.

M-am uitat la el și am simțit cum mi se rupe sufletul. Îl crescusem singură, după ce tatăl lui ne-a părăsit fără nicio explicație. Am muncit nopți întregi la croitorie ca să nu-i lipsească nimic. L-am văzut cum crește, cum devine bărbat, cum se îndrăgostește de Ana și cum, după câțiva ani, totul se destramă între ei. Am plâns cu el când a venit acasă cu ochii umflați de la lacrimi, spunându-mi că nu mai poate continua. Dar niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să fiu între ciocan și nicovală, între fiul meu și fosta lui soție.

După divorț, Ana a rămas singură cu doi copii mici. Nu avea pe nimeni în oraș, părinții ei erau departe, iar chiria era prea mare pentru salariul ei de educatoare. Într-o zi, a venit la mine cu ochii în lacrimi: „Nu știu ce să fac… Nu vreau să-i pierd pe copii.” Atunci am luat decizia care avea să-mi schimbe viața: „Veniți la mine. Casa e mare, copiii au nevoie de stabilitate.”

La început, Rareș a fost recunoscător. „Mulțumesc că ai grijă de ei, mamă”, mi-a spus într-o seară. Dar pe măsură ce timpul trecea și Ana își găsea locul în casa mea, Rareș a început să vină tot mai rar. Îl vedeam doar la zilele de naștere ale copiilor sau când avea nevoie de ceva din vechile lui lucruri. De fiecare dată părea tot mai distant.

Într-o seară ploioasă de noiembrie, l-am sunat: „Rareș, nu vrei să vii la cină? Am făcut sarmale, știu că-ți plac.” Mi-a răspuns sec: „Nu pot, mamă. Am treabă.” Am simțit un gol în stomac. După câteva zile, l-am întâlnit întâmplător pe stradă. Era cu o femeie tânără, râdeau. M-a salutat politicos, dar privirea lui era rece.

Într-o duminică dimineață, când copiii se jucau în sufragerie iar Ana pregătea cafeaua, Rareș a apărut pe neașteptate. S-a uitat lung la noi toți și a izbucnit: „Nu mai pot! Simt că nu mai am loc aici! Tu ai ales-o pe ea! Eu sunt fiul tău!”

M-am apropiat de el și i-am pus mâna pe umăr: „Rareș, tu ești tot ce am mai scump. Dar Ana are nevoie de ajutor și copiii tăi au nevoie de stabilitate. Nu vreau să te pierd…”

— Dar mă pierzi! Nu vezi? Eu nu mai am casă aici! Ai transformat totul într-un loc unde eu sunt străin!

Ana a încercat să intervină: „Rareș, nu vreau să-ți iau locul. Dacă vrei, putem pleca…”

— Nu e vorba despre tine! E vorba despre mama! Mereu ai pus pe alții înaintea mea!

Am simțit cum mi se frânge inima. Mi-am amintit toate nopțile când îl legănam bolnav, toate zilele când îi făceam pachet pentru școală din puținul pe care-l aveam. Și acum îl vedeam cum pleacă furios, trântind ușa.

Seara aceea a fost una dintre cele mai grele din viața mea. Ana a venit la mine în bucătărie: „Maria, dacă vrei să plecăm… Nu vreau să stric relația dintre tine și Rareș.” Am plâns împreună. „Nu e vina ta… Poate am greșit eu undeva.”

Zilele au trecut greu. Rareș nu mi-a mai răspuns la telefon. Copiii mă întrebau mereu: „Buni, când vine tati?” Le spuneam că e ocupat la serviciu, dar știam că adevărul e mult mai dureros.

Într-o zi am primit un mesaj scurt: „Mamă, am nevoie de timp.” Atât. Am simțit că mi se prăbușește lumea.

M-am întrebat mereu dacă am făcut alegerea corectă. Dacă nu cumva dragostea mea pentru nepoți și dorința de a ajuta au fost prea mari și l-au făcut pe Rareș să se simtă dat la o parte. Dar cum poți alege între copilul tău și copiii copilului tău? Cum poți lăsa o mamă singură cu doi copii mici să se descurce singură?

Sunt nopți în care mă uit la pozele cu Rareș mic și mă întreb dacă îl voi mai avea vreodată aproape. Dacă va înțelege vreodată că tot ce am făcut a fost din iubire.

Poate că uneori dragostea noastră pentru cei dragi îi rănește fără să vrem. Poate că uneori sacrificiul nostru e prea greu de dus pentru ceilalți.

Oare am făcut bine? Oare există vreo cale prin care să nu pierzi pe nimeni atunci când vrei să-i salvezi pe toți?