Umbrele Moștenirii: Povestea Aurorei între Pierdere și Trădare

— Aurora, nu mă forța să merg la tribunal! vocea lui Scarlett răsuna tăios prin receptor, ca un cuțit care zgâria liniștea casei mele. Era a treia oară în acea săptămână când mă suna, amenințându-mă că va cere partea ei din moștenirea lui Nathan. Mâinile îmi tremurau pe masa din bucătărie, printre facturi neplătite și rețete medicale pentru Lily, fetița mea de doar cinci ani.

— Scarlett, te rog… Nu acum. Nu vezi prin ce trec? am șoptit, încercând să-mi stăpânesc lacrimile. Dar ea nu voia să audă. Pentru ea, totul era despre drepturi, bani și orgoliu.

Când l-am cunoscut pe Nathan, eram două suflete tinere într-un București agitat. El lucra ca inginer la o firmă mare de construcții, iar eu predam limba română la un liceu din cartier. Ne-am construit viața pas cu pas, fără ajutorul nimănui. Părinții mei muriseră devreme, iar ai lui locuiau la țară, în Buzău. Scarlett era sora lui mai mică, mereu geloasă pe succesul nostru și pe atenția pe care Nathan mi-o acorda.

Totul s-a schimbat când am rămas însărcinată. Sarcina a fost grea, dar Lily a venit pe lume sănătoasă. Sau așa am crezut. După câteva luni, medicii au descoperit că are o boală rară de inimă. De atunci, viața noastră s-a transformat într-o cursă între spitale, tratamente costisitoare și nopți nedormite.

Nathan a muncit din greu să ne asigure tot ce aveam nevoie. Dar într-o zi de iarnă, când Lily avea doar trei ani, un accident stupid l-a răpit de lângă noi. Am rămas singură cu un copil bolnav și cu o durere care nu se vindecă niciodată.

La început, Scarlett părea să mă susțină. Venea la spital cu jucării pentru Lily și mă ajuta cu cumpărăturile. Dar după ce s-au citit actele de moștenire și a aflat că Nathan mi-a lăsat mie totul pentru a avea grijă de fiica noastră, s-a transformat într-un străin rece și calculat.

— Nu e corect! spunea ea mereu. Eu sunt sora lui! Am dreptul la partea mea!

Încercam să-i explic că tot ce aveam era investit în tratamentele lui Lily și în casa noastră mică din Drumul Taberei. Dar Scarlett nu voia să audă. A început să-mi trimită scrisori de la avocați, să mă vorbească de rău la rude și chiar să mă acuze că l-am manipulat pe Nathan.

Într-o seară, după ce Lily adormise epuizată de febră, am găsit-o pe Scarlett la ușa mea.

— Aurora, nu vreau să-ți fac rău, dar nu pot să accept să fiu dată la o parte! Dacă nu-mi dai partea mea, te dau în judecată!

— Scarlett, nu am nimic de dat! Tot ce am e pentru Lily! Nu vezi că abia supraviețuim?

— Nu mă interesează! Și eu am probleme! Și eu am nevoie!

Am închis ușa încet, simțind cum lumea mi se prăbușește încă o dată. M-am prăbușit pe podea și am plâns până n-am mai avut lacrimi.

În zilele următoare, vecinii au început să mă ocolească. Se zvonea că ascund bani sau că am făcut cine știe ce ca să pun mâna pe averea lui Nathan. Mamele de la grădiniță mă priveau cu suspiciune. Doar doamna Stanciu, vecina de la trei, îmi mai aducea uneori o supă caldă sau mă întreba dacă am nevoie de ceva.

— Aurora, nu te lăsa! O mamă ca tine merită tot respectul! mi-a spus ea într-o zi.

Dar respectul nu plătește facturile și nici nu vindecă inima bolnavă a unui copil.

Într-o dimineață friguroasă de martie, am primit citația. Scarlett chiar mă dăduse în judecată. Am simțit că mă sufoc. Am mers la avocatul nostru de familie, domnul Popescu.

— Aurora, situația e complicată… Din punct de vedere legal, Scarlett poate cere o parte dacă demonstrează că Nathan ar fi vrut să o includă în testament sau dacă găsește vreo breșă în acte…

— Dar totul e pentru Lily! Nu pot să-i iau copilului meu șansa la viață!

— Știu… Dar trebuie să te pregătești pentru ce e mai rău.

Nopțile au devenit coșmaruri fără sfârșit. M-am gândit chiar să vând casa și să plec undeva unde nimeni nu ne cunoaște. Dar unde? Cine ar avea grijă de Lily? Cine ar putea înțelege prin ce trec?

În ziua procesului, Scarlett a venit îmbrăcată elegant, cu un zâmbet rece pe față. În sala de judecată, avocata ei a vorbit despre drepturi legale și despre familie. Eu am vorbit despre dragoste, sacrificiu și despre o fetiță care are nevoie de mamă ei mai mult decât oricând.

Judecătorul a cerut timp pentru deliberare. Am ieșit din sală cu inima frântă. Scarlett m-a privit scurt:

— Dacă ai fi fost tu în locul meu, ai fi făcut la fel!

Nu i-am răspuns. Poate că da… Poate că nu…

Acum stau lângă patul lui Lily și îi mângâi părul blond. Nu știu ce va aduce ziua de mâine. Nu știu dacă voi reuși să-i ofer tot ce are nevoie sau dacă voi pierde totul din cauza lăcomiei și a neînțelegerilor din familie.

Mă întreb: oare sângele chiar ne leagă sau doar ne dă iluzia unei legături? Cât valorează o familie atunci când banii devin mai importanți decât iubirea? Voi ce ați face în locul meu?