Un gest mic, o inimă mare: Povestea lui Radu și a prieteniei care a schimbat un sat

— Radu, ce faci cu banii de la ziua ta? mă întreabă mama, în timp ce îmi aranjează cămașa cea bună, pregătindu-mă pentru școală.

Mă uit la ea cu ochii mari, strângând în pumn plicul galben pe care scria „La mulți ani!” cu litere stângace. În mintea mea, banii aceia erau pentru o minge nouă sau poate pentru un set de carioci cu miros de fructe. Dar azi, ceva mă apăsa pe suflet.

— Mami, pot să-i dau lui Darius? întreb încet, aproape șoptit.

Mama se oprește din mișcare. O văd cum își mușcă buza și se uită la mine lung. Știe că Darius vine la școală cu pantofi rupți și că uneori nu are pachet la pauză. Știe și că tata nu ar fi de acord.

— De ce vrei să faci asta? mă întreabă ea, vocea tremurând ușor.

— Pentru că el nu are… și eu am destul. Poate dacă îi dau banii mei, o să poată să-și cumpere ceva de mâncare sau niște ghete.

Mama oftează și mă strânge în brațe. — O să vorbesc cu tata diseară, promite ea.

Seara vine cu pași grei. Tata intră obosit pe ușă, cu palmele crăpate de muncă și fața brăzdată de griji. Mama îi povestește ce am spus. Tata ridică vocea:

— Nu suntem noi mai bogați ca alții! De ce să dăm din puținul nostru?

— Dar, tati, eu vreau! Nu-mi trebuie nimic altceva! strig eu, simțind cum mi se umplu ochii de lacrimi.

Tata mă privește lung, apoi oftează adânc. — Faci cum vrei, dar să nu te aștepți să-ți cumpăr altceva!

A doua zi, la școală, îl trag pe Darius de mânecă în pauză.

— Ia-i! îi întind plicul galben.

— Ce-i asta? întreabă el speriat.

— Banii mei de ziua mea. Să-ți iei ceva frumos sau ceva de mâncare.

Darius mă privește neîncrezător. — Nu pot să-i iau… Mama zice că nu trebuie să cerșim.

— Nu cerșești! Eu vreau să-ți dau. Suntem prieteni!

Îl văd cum îi tremură bărbia și cum își bagă repede plicul în buzunar, rușinat. În ziua aceea nu mai vorbește cu mine.

Seara, mama mă ia deoparte.

— Ai făcut un lucru bun azi. Să nu-ți pară rău niciodată pentru asta.

A doua zi, la școală, doamna învățătoare ne cheamă pe toți în fața clasei.

— Vreau să vă spun ceva despre Radu. El a ales să-și doneze banii de ziua lui pentru a-l ajuta pe un coleg. Asta se numește generozitate și curaj.

Copiii mă privesc mirați. Unii râd pe sub mustață, alții mă bat pe umăr. Darius stă cu capul plecat.

După ore, doamna directoare mă cheamă la birou. Pe masă stau câteva pungi cu haine și rechizite.

— Gestul tău a impresionat pe toată lumea. Mai mulți părinți au adus lucruri pentru copiii care au nevoie. Ai pornit ceva frumos, Radu!

În zilele următoare, tot satul vorbește despre mine. Unii mă laudă, alții spun că părinții mei sunt nebuni că m-au lăsat să dau banii. Tata e mândru pe ascuns, dar nu recunoaște niciodată în fața mea.

Într-o seară, Darius vine la mine acasă cu mama lui. Femeia plânge și îi mulțumește mamei mele pentru tot ce am făcut. Darius îmi întinde o brățară împletită din sfoară:

— Am făcut-o pentru tine. Să-ți poarte noroc!

O port și azi la mână.

Dar nu toată lumea e fericită. Unii părinți vin la școală supărați că „se face milă” de copiii lor sau că „se strică copiii” dacă primesc lucruri gratis. Într-o zi îl aud pe tata certându-se cu vecinul:

— Copiii trebuie să învețe să muncească, nu să primească de pomană!

— Dar dacă nimeni nu-i ajută când le e greu? răspunde mama.

Eu stau ascuns după ușă și mă gândesc: Oare am făcut bine? Oare nu am umilit pe nimeni?

Într-o duminică, preotul vorbește la biserică despre fapta mea și spune că „din gura copiilor vine adevărul”. După slujbă, bătrânii satului mă opresc pe drum și îmi dau bomboane sau mă mângâie pe cap.

Darius începe să zâmbească mai des. Vine la școală cu ghete noi și pachet la pauză. Nu mai e rușinat. Într-o zi îmi spune:

— Mulțumesc că ai avut curajul pe care eu nu l-am avut niciodată.

Viața merge înainte. Unii oameni s-au schimbat, alții au rămas la fel. Dar eu știu că am făcut ce am simțit că e bine.

Mă întreb uneori: dacă fiecare dintre noi ar face un gest mic pentru cineva aflat la nevoie, cum ar arăta lumea noastră? Poate că nu putem schimba totul peste noapte, dar putem aprinde o scânteie acolo unde e întuneric.