Promisiunea Neclintită a unui Băiat pentru Sora sa

Salut! Eu sunt Andrei și am 11 ani. Locuiesc în Cluj, un oraș frumos din România. Vreau să vă povestesc despre sora mea mai mare, Ana, și despre promisiunea pe care i-am făcut-o.

Ana s-a născut cu o tulburare neurologică rară. De când eram mic, am observat că Ana nu putea face lucrurile pe care alți copii le făceau cu ușurință. Dar asta nu m-a împiedicat să o iubesc și să vreau să fiu alături de ea.

Într-o zi, în 2022, am auzit-o pe mama vorbind la telefon cu un doctor. Am înțeles că Ana avea nevoie de mult ajutor și că drumul ei va fi greu. Atunci am decis să-i fac o promisiune.

„Mami,” i-am spus într-o seară, „vreau să o ajut pe Ana. Promit că voi fi mereu lângă ea.”

Mama m-a privit cu ochii plini de lacrimi și mi-a spus: „Andrei, ești un frate minunat. Ana are noroc să te aibă.”

De atunci, am încercat să fiu cel mai bun frate posibil. În fiecare dimineață, o ajut pe Ana să se pregătească pentru școală. Îi port ghiozdanul și îi explic lecțiile atunci când nu înțelege ceva.

„Mulțumesc, Andrei,” îmi spune Ana adesea. „Nu știu ce m-aș face fără tine.”

Dar nu a fost întotdeauna ușor. Uneori mă simt copleșit de responsabilitate. Îmi amintesc o zi când Ana a avut o criză și eu nu știam ce să fac. M-am simțit neputincios și speriat.

„Mami, nu știu cum să o ajut,” i-am spus plângând.

Mama m-a îmbrățișat și mi-a spus: „Andrei, faci tot ce poți și asta e suficient. Ana știe că o iubești și asta contează cel mai mult.”

Cu timpul, am învățat cum să fiu mai răbdător și mai înțelegător. Am început să citesc despre tulburarea Anei și să particip la întâlniri cu alți copii care au frați sau surori cu nevoi speciale.

„Nu ești singur,” mi-a spus un băiat la una dintre întâlniri. „Și eu îmi ajut sora și uneori e greu, dar dragostea noastră le dă putere.”

Aceste cuvinte m-au încurajat să continui. Am realizat că promisiunea mea nu era doar despre a o ajuta pe Ana fizic, ci și despre a-i oferi sprijin emoțional.

Astăzi, sunt mândru de mine și de Ana. Ea a făcut progrese mari și eu am crescut alături de ea. Promisiunea mea rămâne neclintită și știu că împreună putem depăși orice obstacol.

„Te iubesc, Andrei,” îmi spune Ana înainte de culcare.

„Și eu te iubesc, Ana,” îi răspund mereu.

Aceasta este povestea noastră. O poveste despre dragoste, curaj și promisiuni care ne leagă pentru totdeauna.