Între două iubiri: Povestea unui tată prins între familie și fiu

— Mihai, nu mai pot! Ori alegi familia ta, ori pe noi! vocea Ioanei, soția mea, răsuna în bucătăria mică, printre farfurii nespălate și jucăriile lui Andrei împrăștiate pe jos. M-am uitat la ea, cu ochii roșii de oboseală și sufletul sfâșiat între două lumi. Pe Andrei îl auzeam plângând în camera lui, iar în telefonul care vibra pe masă știam că e mama, chemându-mă din nou la casa părintească.

Nu știu când s-a rupt totul. Poate atunci când Andrei a venit pe lume și tata a spus, cu vocea lui aspră: „Sper că măcar băiatul ăsta o să fie cuminte, nu ca tine!” Sau poate când mama a început să-i dea lui Ioana sfaturi despre cum să-l creștem pe Andrei, ca și cum noi am fi niște copii nepricepuți. La început am crezut că e doar grija lor, dar cu timpul, fiecare vizită se transforma într-o judecată. „Nu-l mai lăsa să plângă, Mihai! Ce fel de tată ești?” „Ioana, tu nu vezi că-l răsfeți prea mult?”

Într-o duminică, după ce tata a ridicat vocea la Ioana pentru că Andrei a vărsat supa pe covor, am simțit cum ceva se rupe în mine. Am ieșit pe balcon, tremurând de furie și neputință. Ioana a venit după mine, cu ochii plini de lacrimi: — Mihai, nu mai pot să merg acolo. Nu vreau ca Andrei să crească într-un loc unde nu e iubit pentru cine e.

Am încercat să-i împac. Să le explic părinților mei că vrem să ne creștem copilul altfel. Să-i spun Ioanei că trebuie să avem răbdare cu ei. Dar nimeni nu voia să cedeze. Tata spunea mereu: „Așa am fost crescuți și noi! Ce, noi am ieșit rău?”

Într-o seară, după ce Andrei s-a îmbolnăvit și am stat cu el la spital, mama a venit la noi acasă fără să anunțe. A intrat direct în camera copilului și a început să-i dea ceaiuri „ca pe vremuri”, ignorând tratamentul prescris de doctor. Ioana a izbucnit: — Nu mai suport! Nu suntem niște copii neputincioși! Mihai, fă ceva!

Am simțit că mă sufoc. Între două focuri, orice alegere părea o trădare. Dacă îi luam apărarea Ioanei, mama plângea și spunea că nu mai are rost să trăiască dacă fiul ei o alungă. Dacă încercam să-mi apăr părinții, Ioana se închidea în ea și Andrei mă privea cu ochi triști.

Într-o zi, tata m-a chemat la el la atelier. Mi-a pus o țuică în față și mi-a spus: — Mihai, tu nu mai ești bărbat în casa ta. Femeia ta te conduce. Ai uitat cine ești? Am simțit cum mă ia cu frig. Tata nu știa nimic despre nopțile nedormite lângă Andrei bolnav, despre frica de a nu greși ca părinte, despre cât de greu e să fii prins între două iubiri care se exclud una pe alta.

Am început să lipsesc de la mesele de duminică. Să evit telefoanele mamei. Să mă ascund după muncă și oboseală. Dar rana creștea în mine. Într-o seară, Andrei m-a întrebat: — Tati, de ce nu mergem la bunici? Nu mă mai iubesc?

Am plâns atunci, în baie, ca un copil. Mi-am dat seama că orice alegere îl rănește pe Andrei. Dar nu puteam să-l duc într-un loc unde era criticat pentru orice gest, unde dragostea era condiționată de ascultare oarbă.

Ioana m-a luat de mână într-o noapte: — Mihai, trebuie să alegi. Pentru noi. Pentru Andrei.

Am mers la părinții mei într-o sâmbătă dimineață. Mama m-a întâmpinat cu ochii roșii: — De ce nu mai veniți? Ce v-am făcut?

Am încercat să le explic că avem nevoie de spațiu, că vrem să ne creștem copilul fără presiuni și critici. Tata s-a ridicat brusc: — Dacă asta vrei, du-te! Dar să nu uiți că sângele apă nu se face!

Am plecat cu inima frântă. Mama m-a sunat zile întregi plângând. Tata n-a mai vorbit cu mine luni de zile.

Andrei a crescut fără vizitele la bunici. Îl vedeam uneori privind pozele vechi și întrebându-mă dacă am făcut bine.

Au trecut ani până când tata s-a îmbolnăvit grav. Atunci am mers din nou acasă, cu Andrei de mână. L-am găsit pe tata slăbit, dar încă mândru. M-a privit lung și mi-a spus: — Poate n-am știut să fiu tată bun… Dar tu ai fost curajos.

Mama ne-a îmbrățișat pe toți trei și mi-a șoptit: — Iartă-ne…

Acum mă uit la Andrei cum doarme liniștit și mă întreb: Oare am făcut bine? Oare dragostea pentru copilul meu merită prețul ruperii unei familii? Sau poate doar așa putem rupe lanțurile trecutului?

Voi ce ați fi făcut în locul meu? Cum împaci două iubiri care se resping una pe alta?