Între Dragoste și Renunțare: Casa care Ne-a Despărțit

— Mama, vreau să vorbim ceva serios.

Vocea Anei tremura ușor, iar ochii îi fugeau spre fereastra din sufragerie, acolo unde lumina apusului se juca pe perdelele vechi. M-am oprit din șters masa, simțind cum inima mi se strânge fără să știu de ce. Sorin, soțul meu, a ridicat sprânceana, dar nu a spus nimic.

— Ce s-a întâmplat, Ana? am întrebat, încercând să-mi maschez neliniștea cu un zâmbet cald.

— Eu și Vlad… ne-am gândit… adică, dacă tot ne căsătorim la vară… poate… poate ne lăsați casa vouă. Să fie a noastră. Să începem și noi o viață aici.

Cuvintele ei au căzut ca un trăsnet. Am simțit cum tot aerul din cameră devine greu. Casa asta era visul nostru, al meu și al lui Sorin. Doisprezece ani de sacrificii, de muncă peste program, de certuri și împăcări, de planuri făcute la lumina veiozei când nu aveam bani nici de zugrăvit pereții.

— Ana, casa asta e tot ce avem… am început eu, dar Sorin m-a întrerupt brusc.

— Nu e chiar așa simplu, fată. Știi cât am tras pentru fiecare cărămidă? Știi câte nopți am dormit pe saltea gonflabilă până am pus parchetul?

Ana s-a înroșit la față. Vlad, care stătea stingher lângă ea, a încercat să-i ia mâna, dar ea s-a tras ușor.

— Dar suntem familia voastră! Nu vreți să ne ajutați? Toți prietenii mei au primit ceva de la părinți. Voi de ce nu puteți?

Am simțit cum mă cuprinde furia. Nu pentru că nu voiam să-i ajutăm, ci pentru că nu înțelegea cât ne-a costat pe noi totul. Nu doar bani, ci ani din viață, vise amânate, concedii ratate.

— Ana, nu e vorba că nu vrem. Dar noi unde să ne ducem? Să stăm cu chirie la bătrânețe? Să lăsăm totul și să o luăm de la capăt?

Sorin s-a ridicat nervos de pe scaun.

— Eu mă duc la garaj. Nu mai pot cu discuțiile astea.

A trântit ușa după el. Ana a început să plângă încet. M-am apropiat de ea și am încercat să o iau în brațe, dar s-a tras.

— Mereu puneți pe voi pe primul loc! Mereu voi! Niciodată nu vă gândiți la mine!

A ieșit val-vârtej din casă, lăsându-mă singură cu Vlad care nu știa unde să se uite.

În acea seară, casa noastră părea mai rece ca niciodată. Sorin nu a mai vorbit cu mine până târziu în noapte. Când în sfârșit a venit în dormitor, avea ochii roșii.

— Tu ce vrei să facem? m-a întrebat încet.

— Nu știu… Nu vreau să o pierdem pe Ana. Dar nici pe noi.

Am stat amândoi în tăcere. M-am gândit la toate serile când visam cum va fi când vom termina casa: grădina plină de flori, camera Anei plină de postere și cărți, mirosul de cozonac la Crăciun. Acum toate păreau atât de departe.

Zilele următoare au fost un chin. Ana nu ne-a mai răspuns la telefon. Vlad a venit o dată să-și ia niște lucruri și mi-a spus:

— Ana e supărată rău. Zice că nu o iubiți destul.

Am simțit că mă prăbușesc. Cum să-i explic că dragostea nu înseamnă să dai totul până nu mai rămâi cu nimic?

Într-o seară, m-am dus la ea acasă. Am găsit-o plângând pe canapea.

— Ana, te rog… Ascultă-mă măcar o dată fără să te superi.

— Ce rost are? Oricum nu o să-mi dați casa.

— Nu despre casă e vorba! E despre noi! Despre cum am ajuns să ne certăm pentru niște pereți și niște acoperișuri…

A ridicat capul spre mine cu ochii umflați.

— Atunci ce vrei?

— Vreau să știi că te iubim. Dar vreau și tu să înțelegi că avem nevoie și noi de un loc al nostru. Cândva va fi a ta casa asta, dar nu acum. Poate găsim altceva împreună…

A tăcut mult timp. Apoi a spus încet:

— M-am simțit mereu ca și cum trebuie să demonstrez ceva… Că dacă nu am ce au alții, nu sunt destul…

Am luat-o în brațe și am plâns amândouă.

Au trecut luni până când lucrurile s-au liniștit cât de cât. Am găsit împreună un apartament mic pentru Ana și Vlad, aproape de noi. Casa noastră a rămas a noastră — pentru încă puțin timp.

Dar rana rămâne. Încerc să-mi dau seama unde am greșit ca mamă: am dat prea mult sau prea puțin? Oare dragostea adevărată înseamnă să renunți la tot pentru copilul tău sau să-l înveți să construiască singur?

Poate că familia e despre echilibru între sacrificiu și limite. Dar cine stabilește limita corectă?

Voi ce ați fi făcut în locul meu?