„Am Crezut că Am Găsit Ginerele Perfect: Până Când Mi-a Cerut Bani pentru Babysitting”

Din momentul în care fiica mea, Ana, mi l-a prezentat pe iubitul ei, Mihai, am fost încântată. Era fermecător, respectuos și părea cu adevărat îndrăgostit de ea. Când s-au căsătorit, am simțit că am câștigat un fiu, nu că am pierdut o fiică. Mihai era mereu acolo să ajute prin casă, să repare ce era de reparat și chiar ni se alătura la cinele de familie în fiecare duminică. Credeam că am dat lovitura cu un ginere atât de minunat.

Ana și Mihai au avut primul lor copil, o fetiță frumoasă pe nume Maria, la doi ani după căsătorie. Ca bunică, eram în al nouălea cer. M-am oferit să ajut cu babysitting-ul ori de câte ori aveau nevoie. La urma urmei, eram pensionară și aveam mult timp liber. Ana era recunoscătoare, iar Mihai părea și el apreciativ.

În primele luni, totul a mers bine. Petreceam ore întregi cu Maria, jucându-mă cu ea, hrănind-o și punând-o la somn. Era o bucurie să o văd crescând și dezvoltându-se. Ana îmi mulțumea adesea din suflet pentru ajutorul meu, iar Mihai aducea ocazional o sticlă de vin sau niște flori ca semn de apreciere.

Totuși, lucrurile au luat o întorsătură ciudată într-o seară când Mihai a venit să o ia pe Maria după o zi lungă de muncă. Mi-a înmânat un plic și a spus că este un mic semn de recunoștință din partea lor. Am zâmbit și i-am mulțumit, gândindu-mă că ar putea fi o felicitare de mulțumire sau poate niște fotografii cu Maria.

Când am deschis plicul mai târziu în acea noapte, am fost șocată să găsesc o factură. Erau listate orele pe care le petrecusem babysitting pentru Maria și includea un tarif pe oră. Suma totală era de câteva sute de lei. La început, am crezut că trebuie să fie o greșeală sau o glumă prost executată. Dar când am sunat-o pe Ana să întreb despre asta, ea a confirmat că Mihai a trimis-o intenționat.

Eram fără cuvinte. Cum puteau să pună un preț pe timpul petrecut cu nepoata mea? Ana a încercat să explice că Mihai credea în compensarea corectă pentru serviciile prestate, chiar și în cadrul familiei. M-a asigurat că apreciază ajutorul meu, dar considerau că este corect să mă plătească pentru timpul meu.

Am încercat să înțeleg perspectiva lor, dar m-am simțit ca și cum aș fi primit o palmă peste față. Întotdeauna am crezut că familia se ajută din dragoste și nu pentru câștig financiar. Cu cât mă gândeam mai mult la asta, cu atât mă simțeam mai rănită și confuză. Relația mea cu Ana și Mihai a început să se deterioreze. Am început să refuz mai des cererile lor de babysitting, nu pentru că nu voiam să petrec timp cu Maria, ci pentru că nu suportam gândul de a fi tratată ca un angajat.

Ultima picătură a fost când Mihai mi-a trimis o altă factură după un weekend în care am avut grijă de Maria în timp ce ei au plecat într-o scurtă excursie. De data aceasta, a inclus taxe suplimentare pentru „ore suplimentare” și „cheltuieli pentru mese”. Era prea mult pentru mine. Am sunat-o pe Ana plângând, spunându-i că nu pot continua așa.

Ana era prinsă între soțul ei și mama ei. A încercat să medieze, dar Mihai a rămas ferm în credința lui că toată lumea ar trebui să fie compensată pentru timpul lor. Familia noastră odinioară unită era acum fracturată. O vedeam din ce în ce mai rar pe Maria pe măsură ce lunile treceau și inima mea se rupea de fiecare dată când mă gândeam la cum erau lucrurile înainte.

În cele din urmă, nu a existat o rezolvare fericită. Relația dintre mine și Ana a rămas tensionată, iar interacțiunile mele cu Mihai s-au redus la schimburi politicoase dar distante în timpul reuniunilor de familie. Bucuria pe care o simțeam odinioară ca bunică era umbrită de amărăciunea de a mă simți subapreciată și neînțeleasă.