„Bunicul, 75 de ani, S-a Căsătorit cu Vecina După Ce Bunica a Decedat: Acum Nu Mai Vorbește cu Noi”

Bunicul nostru, Ion, are șaptezeci și cinci de ani. De când mă știu, el a fost piatra de temelie a familiei noastre. El și Bunica, Maria, au fost căsătoriți timp de peste cincizeci de ani. Împreună, au crescut doi copii—mama mea și unchiul meu—patru nepoți și doi strănepoți. Suntem o familie mare și unită care a împărtășit nenumărate amintiri și a trecut prin multe încercări împreună.

Casa Bunicului și a Bunicii a fost întotdeauna locul de întâlnire pentru evenimentele de familie. Zilele de naștere, sărbătorile și cinele de duminică erau întotdeauna petrecute la ei acasă. Bunicul era un om de puține cuvinte, dar prezența lui se simțea întotdeauna. El era cel la care apelam pentru sfaturi și sprijin. Bunica era inima casei, asigurându-se mereu că toată lumea se simțea iubită și îngrijită.

Când Bunica a decedat anul trecut, a fost o lovitură devastatoare pentru toți. Ea lupta cu cancerul de câțiva ani, dar trecerea ei în neființă a fost totuși un șoc. Bunicul era zdrobit. Cu toții eram. Am încercat să fim alături de el cât de mult am putut, vizitându-l des și asigurându-ne că nu este singur.

Câteva luni după ce Bunica a decedat, am observat că Bunicul a început să petreacă mult timp cu vecina noastră, Lidia. Lidia locuia alături de noi de aproximativ zece ani. Era văduvă și ea și fusese întotdeauna prietenoasă cu familia noastră. La început, am crezut că e bine că Bunicul are pe cineva cu care să vorbească și să petreacă timp. Dar apoi lucrurile au început să se schimbe.

Bunicul a început să se distanțeze de noi. A încetat să mai vină la întâlnirile de familie și răspundea rar la apelurile noastre. Când îl vedeam, părea diferit—distant și preocupat. Apoi, dintr-o dată, a anunțat că el și Lidia se vor căsători.

Am fost șocați. Trecuse doar un an de la moartea Bunicii. Nu puteam înțelege cum putea să treacă peste asta atât de repede. Am încercat să vorbim cu el despre asta, dar nu voia să asculte. Spunea că se simțea singur și că Lidia îl face fericit.

Nunta a fost o ceremonie mică, cu doar câțiva prieteni apropiați prezenți. Niciunul dintre noi nu a fost invitat. A fost ca o palmă peste față. După nuntă, lucrurile au devenit și mai rele. Bunicul a tăiat complet contactul cu noi. Nu răspundea la apelurile noastre sau la mesajele noastre. Chiar și când mergeam la casa lui, nu venea la ușă.

Au trecut șase luni de la nuntă și nu am auzit nimic de la Bunicul. Mama mea este devastată. Simte că i-a pierdut pe ambii părinți. Eu și verii mei suntem furioși și confuzi. Nu înțelegem de ce Bunicul ne-ar exclude astfel din viața lui.

Am încercat să luăm legătura cu Lidia, dar nici ea nu vrea să vorbească cu noi. E ca și cum amândoi au decis că nu mai existăm pentru ei. Este deosebit de greu pentru strănepoți. Îl adorau pe Bunicul și acum nu înțeleg de ce nu mai vrea să-i vadă.

Am discutat despre asta ca familie și am decis că nu putem forța pe Bunicul să facă parte din viețile noastre dacă el nu vrea asta. Dar tot doare. Ne este foarte dor de el și ne dorim ca lucrurile să revină la normal.

Deocamdată, tot ce putem face este să sperăm că într-o zi își va da seama cât de mult a pierdut. Până atunci, vom continua să ne sprijinim unii pe alții și să păstrăm vie amintirea Bunicii în inimile noastre.