„Întoarcerea Acasă cu Bărbatul pe care Îl Iubesc: De ce Fiul Meu Nu a Fost Fericit”
La 55 de ani, credeam că în sfârșit mi-am găsit fericirea. După ani de zile în care am fost singură și m-am concentrat pe creșterea fiului meu, l-am întâlnit pe Mihai, un bărbat bun și iubitor care părea partenerul perfect. Ne întâlneam de doi ani și recent mi-a propus să ne căsătorim. Eram în culmea fericirii și abia așteptam să împărtășesc vestea cu fiul meu, Andrei.
Andrei are 25 de ani și a fost mereu stâlpul meu de sprijin. Avem o relație apropiată și credeam că va fi fericit pentru mine. Cu toate acestea, când m-am întors acasă cu Mihai după un weekend petrecut împreună, reacția lui Andrei a fost departe de ceea ce mă așteptam.
De îndată ce am intrat pe ușă, fața lui Andrei s-a răcit. Abia dacă l-a băgat în seamă pe Mihai și s-a retras în camera lui fără să spună un cuvânt. Am fost luată prin surprindere, dar am decis să-i dau puțin spațiu, gândindu-mă că poate are nevoie de timp să se obișnuiască cu ideea că mă recăsătoresc.
A doua dimineață, am încercat să vorbesc cu Andrei la micul dejun. „Andrei, dragule, ce e în neregulă? Pari supărat,” l-am întrebat cu blândețe.
S-a uitat la mine de la farfuria lui, cu ochii plini de o combinație de furie și tristețe. „Mamă, de ce faci asta? De ce te grăbești să te căsătorești?”
Am fost uluită. „Grăbesc? Andrei, suntem împreună de doi ani. Îl iubesc pe Mihai și el mă iubește pe mine. Ce e rău în asta?”
Andrei a oftat și a pus furculița jos. „Nu e vorba despre Mihai. E vorba despre tine. Ai fost mereu atât de independentă, atât de puternică. De ce trebuie să te căsătorești acum? Nu poți fi fericită singură?”
Cuvintele lui m-au durut. Întotdeauna m-am mândrit că sunt o femeie puternică și independentă, dar asta însemna că nu aveam voie să găsesc fericirea alături de altcineva? „Andrei, nu încerc să-l înlocuiesc pe tatăl tău sau să schimb dinamica noastră familială. Vreau doar să-mi împart viața cu cineva care mă face fericită.”
Andrei a clătinat din cap. „Nu înțeleg, mamă. Pare că încerci să umpli un gol și mi-e teamă că vei fi rănită.”
Nu știam cum să răspund. Avea dreptate? Încercam să umplu un gol? Îndoiala a început să se strecoare și nu puteam scăpa de ea.
În următoarele săptămâni, tensiunea dintre Andrei și Mihai a crescut. De fiecare dată când Mihai venea la noi, Andrei găsea o scuză să plece din casă sau să rămână în camera lui. Situația devenea insuportabilă.
Într-o seară, după o altă cină stânjenitoare, Mihai m-a tras deoparte. „Ana, te iubesc, dar nu mai pot continua așa. Fiul tău clar nu mă vrea aici și asta ne distruge.”
Lacrimi mi-au umplut ochii. „Mihai, te rog nu spune asta. Putem trece peste asta.”
A clătinat trist din cap. „Nu cred că putem. Trebuie să rezolvi lucrurile cu Andrei mai întâi.”
Mihai a plecat în acea noapte și am simțit o pierdere profundă. Nu doar pentru el, ci pentru viața pe care credeam că o putem avea împreună.
Am încercat din nou să vorbesc cu Andrei, dar a rămas distant. „Mamă, îmi pare rău dacă sunt dificil, dar pur și simplu nu pot susține asta acum.”
Luni au trecut și prăpastia dintre noi s-a adâncit. Mihai în cele din urmă a mers mai departe și am rămas singură cu gândurile și regretele mele.
În cele din urmă, am realizat că uneori iubirea nu este suficientă pentru a acoperi diferențele dintre lumi și așteptări diferite. Fiul meu nu a putut accepta noua mea relație și încercând să fac pe toată lumea fericită, am ajuns să pierd atât bărbatul pe care îl iubeam cât și legătura strânsă pe care o aveam cu fiul meu.