„Mama M-a Înșelat și I-a Lăsat Totul Fratelui Meu: Nu Am Crezut Niciodată Că Mi Se Va Întâmpla Mie”

Nu mi-am imaginat niciodată că familia mea va fi destrămată de ceva atât de banal precum banii. Crescând, fratele meu mai mic, Andrei, și cu mine eram apropiați. Părinții noștri, Petru și Elena, au muncit din greu pentru a ne oferi tot ce aveam nevoie și ne-au subliniat mereu importanța unității familiei. Locuiam într-o casă modestă într-un cartier liniștit din București, iar copilăria noastră a fost plină de râsete și iubire.

Acum trei ani, tatăl nostru a murit după o lungă luptă cu cancerul. A fost o lovitură devastatoare pentru familia noastră, dar am reușit să trecem peste, sprijinindu-ne reciproc în durere. Mama mea, Ana, a fost deosebit de puternică în această perioadă. Ea a preluat rolul ambilor părinți și a făcut tot posibilul să țină familia unită.

Anul trecut, însă, tragedia a lovit din nou. Mama mea a fost diagnosticată cu o afecțiune gravă a inimii. În ciuda celor mai bune îngrijiri medicale, ea a murit la începutul acestui an. Pierderea ambilor părinți într-un interval atât de scurt de timp a fost insuportabilă. Andrei și cu mine ne-am sprijinit reciproc, sau cel puțin așa credeam.

După înmormântare, lucrurile au început să se schimbe. Andrei a început să se comporte diferit. Era distant și evita adesea discuțiile despre moștenirea părinților noștri. La început nu am dat prea mare importanță; amândoi treceam prin durerea noastră în moduri diferite.

Câteva săptămâni mai târziu, Andrei mi-a cerut să ne întâlnim la casa mea. A venit cu o expresie sumbră și un teanc de hârtii. Mi-a explicat că mama noastră lăsase un testament și că el fusese numit executorul moștenirii ei. Am fost surprinsă, dar nu am pus la îndoială; la urma urmei, era și el fiul ei.

Pe măsură ce parcurgea documentele, inima mi s-a prăbușit. Conform testamentului, mama mea îi lăsase totul lui Andrei – casa familiei, economiile ei și chiar mica cabană de vacanță din munți care avea atât de multe amintiri prețioase. Numele meu nu apărea nicăieri.

Am simțit un val de trădare cuprinzându-mă. Cum putea mama mea să facă asta? Am fost mereu apropiați, sau cel puțin așa credeam. L-am confruntat pe Andrei, cerând explicații. El a ridicat din umeri și a spus că asta era ceea ce mama noastră își dorea. A susținut că ea credea că el avea nevoie mai mare de sprijin financiar decât mine.

Nu-mi venea să cred ce auzeam. Andrei fusese întotdeauna cel mai stabil financiar dintre noi doi. Avea un loc de muncă bine plătit și un stil de viață confortabil, în timp ce eu mă chinuiam să fac față cheltuielilor ca scriitor freelancer. Nu avea sens.

Disperată după răspunsuri, am contactat avocatul mamei noastre. După mai multe încercări, am reușit în cele din urmă să obțin o întâlnire. Avocatul a confirmat că testamentul era legitim și fusese semnat de mama noastră cu doar câteva luni înainte de moartea ei.

Simțeam că lumea mea se prăbușește în jurul meu. Femeia care m-a crescut, care a fost mereu acolo pentru mine, aparent m-a întors spatele în ultimele ei momente. Nu puteam înțelege de ce.

Pe măsură ce săptămânile treceau, comportamentul lui Andrei devenea tot mai insensibil. S-a mutat în casa familiei și a început să facă planuri pentru a vinde cabana de vacanță. Chiar mi-a sugerat să iau în considerare vânzarea casei mele dacă aveam nevoie de bani.

Relația noastră s-a deteriorat rapid. Legătura pe care o aveam odată s-a destrămat iremediabil. Am încercat să ajung la el, să găsesc un teren comun, dar el era inflexibil. Moștenirea crease o prăpastie între noi care părea imposibil de depășit.

În cele din urmă, am rămas doar cu întrebări și durere. Familia mea fusese destrămată de lăcomie și înșelătorie și nu mai era cale de întoarcere. Durerea pierderii părinților mei era amplificată de trădarea fratelui meu.

Nu am crezut niciodată că mi se va întâmpla mie, dar s-a întâmplat. Și acum trebuie să adun bucățile unei vieți care nu va mai fi niciodată la fel.