„Nu Îmi Pot Ierta Fiul pentru Că Mi-a Distrus Relația: Viața cu El Este Acum Foarte Dificilă”

Totul părea să meargă relativ bine, având în vedere anii tumultuoși ai căsniciei mele. Soțul meu și cu mine am fost împreună peste 15 ani și avem doi copii adolescenți: o fiică de 16 ani pe nume Andreea și un fiu de 14 ani pe nume Mihai. Când am decis în cele din urmă să depunem cererea de divorț, am crezut că ar fi cel mai bine ca copiii să aleagă unde vor să locuiască. Andreea a ales să rămână cu tatăl ei, în timp ce Mihai a decis să rămână cu mine.

La început, am crezut că va fi o situație gestionabilă. Mihai a fost întotdeauna un copil liniștit și introvertit, care prefera să petreacă timp în camera lui jucându-se pe calculator sau citind cărți. Am crezut că legătura noastră va deveni mai puternică acum că suntem doar noi doi. Cu toate acestea, nu puteam să mă înșel mai mult.

Primele câteva săptămâni după divorț au fost relativ calme. Mihai părea să se adapteze bine la noile aranjamente de locuit, iar eu eram concentrată pe reconstruirea vieții mele ca mamă singură. Dar curând, lucrurile au început să se schimbe. Mihai a devenit din ce în ce mai distant și retras. Abia dacă vorbea cu mine, iar când o făcea, era de obicei în monosilabe sau mormăieli.

Am încercat să mă apropii de el, să înțeleg ce se întâmplă în mintea lui, dar m-a respins complet. A început să chiulească de la școală, să stea afară până târziu și să se înconjoare de un nou grup de prieteni pe care nu îi aprobam. Eram la capătul puterilor, neștiind cum să gestionez situația.

Într-o seară, am primit un telefon de la directorul școlii care mă informa că Mihai fusese prins vandalizând proprietatea școlii. Am fost șocată și devastată. Acesta nu era Mihai pe care îl cunoșteam. L-am confruntat în legătură cu asta, dar el doar a ridicat din umeri și a spus că nu îi pasă. În acea noapte, am avut o ceartă uriașă și el a plecat furios din casă.

Pe măsură ce săptămânile treceau, relația noastră continua să se deterioreze. Comportamentul lui Mihai devenea din ce în ce mai imprevizibil și rebel. A început să experimenteze cu droguri și alcool, iar eu mă găseam constant îngrijorată pentru siguranța lui. Am încercat să-l duc la consiliere, dar a refuzat categoric.

Într-o noapte, lucrurile au ajuns la un punct critic. Mihai a venit acasă beat și am avut o ceartă aprinsă. M-a acuzat că i-am distrus viața și m-a învinuit pentru divorț. A spus că urăște să locuiască cu mine și că ar fi preferat să locuiască cu tatăl lui. Cuvintele lui m-au rănit profund și am realizat că relația noastră era iremediabil distrusă.

Am simțit un sentiment copleșitor de vinovăție și eșec ca mamă. Nu puteam înțelege cum au mers lucrurile atât de prost. Întotdeauna am încercat să fac tot ce e mai bun pentru copiii mei, dar părea că tot ce făceam doar înrăutățea situația.

Viața cu Mihai a devenit din ce în ce mai dificilă. Tensiunea din casă era palpabilă și fiecare zi părea ca mersul pe coji de ouă. Nu puteam să-l iert pentru durerea pe care mi-a cauzat-o și pentru că mi-a distrus relația cu tatăl lui. Dar mai mult decât atât, nu puteam să mă iert pe mine pentru că nu am reușit să-l ajut.

Pe măsură ce timpul trecea, comportamentul lui Mihai continua să scape de sub control. A renunțat la școală și a început să aibă probleme cu legea. M-am simțit neputincioasă și singură, neștiind unde să caut sprijin.

În cele din urmă, relația noastră a rămas tensionată și distantă. Abia dacă vorbeam unul cu celălalt și când o făceam, era de obicei plin de furie și resentimente. Nu puteam să nu simt că mi-am pierdut fiul pentru totdeauna.

Viața cu Mihai a devenit o luptă constantă și adesea mă găseam tânjind după zilele când lucrurile erau mai simple și mai fericite. Dar acele zile erau demult apuse, înlocuite de o realitate dureroasă din care nu puteam scăpa.