Răzbunarea Chiriașului: O Catastrofă în Bucătărie După O Deducere Nedreaptă a Garanției

Andrei Popescu a fost întotdeauna un chiriaș model. Își plătea chiria la timp, menținea apartamentul curat și chiar își ajuta vecinii când era nevoie. Așa că, atunci când a decis să se mute din apartamentul său cu două camere din centrul Bucureștiului, se aștepta să-și primească înapoi întreaga garanție. Totuși, proprietarul său, domnul Ionescu, avea alte planuri.

Domnul Ionescu era cunoscut pentru strictețea sa în respectarea regulilor și adesea găsea motive mărunte pentru a reține garanțiile. Andrei auzise povești de la alți chiriași despre deducerile nejustificate ale domnului Ionescu, dar nu credea că i se va întâmpla și lui. La urma urmei, avusese grijă de apartament pe parcursul celor doi ani de ședere.

Problemele au început când Andrei a primit un email de la domnul Ionescu cu detaliile deducerilor din garanția sa de 7.000 de lei. Lista includea taxe pentru „uzură excesivă” a covorului, o zgârietură „misterioasă” pe blatul din bucătărie și o taxă pentru „vopsirea neautorizată” a unuia dintre pereții dormitorului. Andrei era nedumerit. Covorul era în aceeași stare ca atunci când s-a mutat, zgârietura era abia vizibilă, iar vopsirea era de fapt o îmbunătățire față de culoarea anterioară plictisitoare.

Simțindu-se înșelat și furios, Andrei a încercat să discute cu domnul Ionescu, dar încercările sale au fost întâmpinate cu indiferență. Proprietarul a insistat că taxele erau justificate și a refuzat să cedeze. Frustrat și simțindu-se neputincios, Andrei a decis că dacă tot va pierde garanția, măcar să facă în așa fel încât domnul Ionescu să nu uite prea curând.

În ultima sa zi în apartament, Andrei a pus la cale un plan. Înarmat cu o trusă de scule și determinare alimentată de nedreptate, s-a apucat de treabă în bucătărie. A început prin a scoate toate ușile dulapurilor și a desfăcut balamalele. Apoi a demontat rafturile din interiorul dulapurilor, lăsându-le într-o grămadă pe podea.

Apoi și-a îndreptat atenția către electrocasnice. A scos frigiderul din priză și l-a lăsat deschis, permițând conținutului să se strice și să creeze un miros neplăcut care avea să persiste mult timp după plecarea sa. Aragazul a fost următorul; a scos butoanele și le-a împrăștiat prin apartament ca pe niște firimituri care duceau la haos.

Punctul culminant a fost chiuveta. Andrei a desfăcut robinetul și l-a lăsat atârnând precar deasupra chiuvetei. Știa că odată ce apa va fi pornită, va stropi peste tot, creând un dezastru acvatic greu de curățat.

Privind distrugerea din bucătărie, Andrei a simțit un amestec de satisfacție și regret. Știa că acțiunile sale erau extreme, dar nu putea scăpa de sentimentul că fusese nedreptățit de domnul Ionescu. Cu o ultimă privire către apartamentul care îi fusese casă timp de doi ani, Andrei a plecat, lăsând în urmă o scenă de haos care avea să-l bântuie pe domnul Ionescu săptămâni întregi.

În cele din urmă, acțiunile lui Andrei nu i-au schimbat părerea domnului Ionescu despre garanție. Proprietarul pur și simplu a angajat o echipă de curățenie și l-a taxat pe Andrei pentru daunele suplimentare. Dar pentru Andrei, nu mai era vorba despre recuperarea banilor; era vorba despre a face o declarație împotriva tratamentului nedrept.

Pe măsură ce s-a instalat în noul său apartament din cealaltă parte a orașului, Andrei și-a promis că nu va mai lăsa niciodată un alt proprietar să profite de el. A învățat o lecție valoroasă despre cum să se apere singur, chiar dacă asta însemna să ia măsuri drastice.