„Soacra Îi Dă Cumnatei Bani Generoși, În Timp ce Noi Primim Doar Alimente: A Ajuta pe Cineva Care Nu Face Nimic Este Nedrept”

Ana și Radu erau căsătoriți de trei ani, iar weekendurile lor deveniseră previzibile. În fiecare vineri seară, își făceau bagajele și conduceau două ore până la ferma părinților lui Radu dintr-un sat din România. Părinții lui Radu, Ion și Maria, îmbătrâneau și aveau nevoie de ajutor pentru a-și întreține proprietatea. Radu simțea un puternic sentiment de datorie să-i ajute, iar Ana, fiind soția susținătoare care era, a fost de acord să-l însoțească.

La început, Ana găsea excursiile revigorante. Ferma era o evadare frumoasă din viața lor agitată de la oraș. Îi plăcea munca fizică, fie că era vorba de plantarea legumelor, repararea gardurilor sau hrănirea animalelor. Aerul proaspăt și spațiile deschise erau o schimbare binevenită față de jobul ei de birou. În plus, Ion și Maria erau amabili și primitori, exprimându-și mereu recunoștința pentru ajutor.

Cu toate acestea, pe măsură ce timpul trecea, Ana a început să observe un tipar deranjant. Sora lui Radu, Ioana, vizita rar ferma. Locuia la doar o oră distanță, dar avea mereu o scuză pentru a nu veni. Era prea ocupată cu munca, avea angajamente sociale sau pur și simplu nu se simțea bine. În ciuda absenței ei, Ion și Maria nu păreau să-i poarte pică.

Într-un weekend, în timp ce Ana plivea grădina, a auzit o conversație între Maria și Ioana la telefon. Maria îi spunea Ioanei despre un cadou generos de bani pe care tocmai îl depusese în contul ei bancar pentru a o ajuta cu niște facturi. Inima Anei s-a strâns. Ea și Radu se chinuiau financiar de luni de zile, dar nu primiseră niciodată o astfel de ofertă din partea părinților lui. În schimb, primeau alimente—produse proaspete de la fermă, gemuri făcute în casă și ocazional ceva carne de la animale.

Ana a încercat să-și împingă sentimentele deoparte, dar disparitatea o rodea. A adus subiectul în discuție cu Radu într-o seară, în timp ce se întorceau în oraș.

„Radu, ai observat cum te tratează mama ta pe Ioana comparativ cu noi?” a întrebat Ana cu prudență.

Radu a oftat. „Știu la ce te referi, Ana. Dar Ioana a fost mereu favorita. Așa este.”

„Dar nu este corect,” a insistat Ana. „Noi petrecem fiecare weekend ajutându-i în timp ce ea nu face nimic și primește bani.”

Radu a clătinat din cap. „Nu pot schimba cum se simt părinții mei față de Ioana. Trebuie doar să acceptăm asta.”

Ana a simțit un val de frustrare. Acceptarea părea ca o capitulare. A decis să o confrunte pe Maria despre asta în timpul următoarei vizite.

În weekendul următor, după o zi lungă de muncă la fermă, Ana a găsit un moment singură cu Maria în bucătărie.

„Maria, pot să te întreb ceva?” a început Ana ezitant.

„Desigur, dragă,” a răspuns Maria cu un zâmbet cald.

„Nu am putut să nu aud conversația ta cu Ioana săptămâna trecută,” a spus Ana. „Ai menționat că i-ai dat niște bani pentru a o ajuta cu facturile. Eu și Radu ne chinuim și noi, dar nu am primit niciodată acest tip de sprijin din partea voastră.”

Zâmbetul Mariei s-a stins. „Ana, apreciem tot ce faceți tu și Radu pentru noi. Dar Ioana a avut mereu nevoie de mai mult ajutor. Nu este la fel de puternică ca voi doi.”

Ana a simțit un nod în gât. „Dar și noi avem nevoie de ajutor,” a spus ea încet.

Maria a oftat. „Voi vorbi cu Ion despre asta, dar nu pot promite nimic.”

Conversația a lăsat-o pe Ana mai descurajată ca niciodată. Săptămânile următoare au trecut într-o ceață de muncă la fermă și resentimente crescânde. Disparitatea în tratament devenea tot mai evidentă cu fiecare vizită.

Într-o seară, după un alt weekend epuizant la fermă, Ana a ajuns la punctul de rupere.

„Radu, nu mai pot continua așa,” a spus ea în timp ce conduceau spre casă. „Nu este corect față de noi.”

Radu s-a uitat la ea cu ochi obosiți. „Ce vrei să fac, Ana? Sunt părinții mei.”

„Știu,” a răspuns Ana, lacrimile umplându-i ochii. „Dar merităm mai mult decât asta.”

Tensiunea dintre ei a crescut, iar relația lor odată puternică a început să se destrame sub presiune. Nedreptatea situației apăsa greu pe inima Anei și nu putea scutura sentimentul de a fi subapreciată.

În cele din urmă, disparitatea în tratament și-a pus amprenta asupra căsniciei lor. Excursiile constante la fermă au devenit o sursă de resentimente mai degrabă decât bucurie. Ana și Radu s-au îndepărtat unul de celălalt, incapabili să-și reconcilieze diferențele.

A ajuta pe cineva care nu face nimic în timp ce neglijezi pe cei care fac este într-adevăr nedrept. Și uneori, acea nedreptate poate avea consecințe durabile.