Soțul Alege Dădaca în Locul Familiei: „Nu-l Voi Lăsa Să Ne Abandoneze”

Andrei și cu mine eram căsătoriți de șapte ani și aveam doi copii frumoși, Ana și Mihai. Viața era agitată, dar reușeam să ne descurcăm. Totuși, lucrurile au început să se schimbe când Andrei a sugerat să angajăm o dădacă pentru a ne ajuta cu copiii. La început, mi s-a părut o idee grozavă. Eram epuizată de la jonglarea între muncă, treburile casnice și îngrijirea copiilor. O dădacă părea soluția perfectă.

Andrei era surprinzător de entuziast în legătură cu ideea. A preluat controlul întregului proces, de la postarea anunțurilor de angajare până la desfășurarea interviurilor. Avea o viziune clară despre ce își dorea de la o dădacă: cineva tânăr, energic și cu experiență în îngrijirea copiilor. Am avut încredere în judecata lui și l-am lăsat să se ocupe.

După câteva săptămâni de căutări, Andrei a găsit-o pe Ioana. Era în jur de douăzeci de ani, studia educația timpurie a copilului și avea referințe excelente. Andrei era încântat și m-a asigurat că ea este potrivită pentru familia noastră. Am întâlnit-o pe Ioana pe scurt în timpul interviului ei și părea destul de drăguță. Nu aveam nicio idee că această decizie ne va da viața peste cap.

Ioana a început să lucreze cu noi și, la început, totul părea în regulă. Era grozavă cu Ana și Mihai, iar ei s-au atașat rapid de ea. Andrei petrecea mai mult timp acasă, ajutând-o pe Ioana să se acomodeze și arătându-i ce trebuie să facă. Apreciam implicarea lui, dar ceva nu părea în regulă. Andrei părea mai interesat de Ioana decât fusese de mine de mult timp.

Pe măsură ce săptămânile se transformau în luni, comportamentul lui Andrei devenea din ce în ce mai suspect. Venea acasă târziu de la muncă, susținând că avea întâlniri suplimentare sau proiecte de terminat. Petrecea mai mult timp cu Ioana și copiii decât cu mine. Am încercat să vorbesc cu el despre asta, dar mi-a respins îngrijorările, spunând că exagerez.

Într-o seară, după ce am pus copiii la culcare, am decis să-l confrunt pe Andrei. Nu mai puteam ignora distanța tot mai mare dintre noi. „Andrei, trebuie să vorbim,” i-am spus, cu vocea tremurând.

S-a uitat la mine cu un amestec de vinovăție și frustrare. „Ce este, Nora?”

„Simt că te îndepărtezi de noi,” am spus, cu lacrimi în ochi. „Ești mereu cu Ioana și copiii. Dar noi? Dar căsnicia noastră?”

Andrei a oftat adânc și și-a trecut mâinile prin păr. „Nora, nu știu cum să-ți spun asta, dar am dezvoltat sentimente pentru Ioana.”

Inima mi-a căzut. Nu-mi venea să cred ce auzeam. „Ce vrei să spui? Ai o aventură cu ea?”

A ezitat înainte de a răspunde. „Nu, încă nu. Dar nu pot nega că sunt atras de ea. Este tot ce mi-a lipsit în relația noastră.”

Am simțit un val de furie și trădare. „Deci doar o să ne abandonezi? Îți lași familia pentru o dădacă?”

Andrei s-a uitat în jos la picioarele lui, incapabil să-mi întâlnească privirea. „Nu știu ce să fac, Nora. Sunt atât de confuz.”

Nu mi-am mai putut reține lacrimile. „Andrei, avem o familie. Avem doi copii care au nevoie de tatăl lor. Nu poți pur și simplu să ne părăsești.”

În cele din urmă s-a uitat la mine, cu ochii plini de regret. „Îmi pare rău, Nora. Nu am vrut niciodată ca asta să se întâmple.”

În ciuda eforturilor mele de a salva căsnicia noastră, sentimentele lui Andrei pentru Ioana au devenit tot mai puternice. S-a mutat din casa noastră câteva săptămâni mai târziu, lăsându-mă să adun bucățile familiei noastre destrămate. Ana și Mihai erau devastați și am avut dificultăți în a le explica de ce tatăl lor nu se mai întoarce.

În cele din urmă, Andrei a ales-o pe Ioana în locul nostru. Căsnicia noastră s-a terminat prin divorț și el a început o viață nouă cu ea. Am rămas să-mi cresc copiii singură, încercând să ne reconstruim viețile fără el.