„Suniți Doar Când Aveți Nevoie de o Bonă”: Ce I-am Spus Fiicei Mele

Ioana stătea în fotoliul ei preferat, cel de lângă fereastra care dădea spre mica grădină pe care o îngrijise ani de zile. Telefonul a sunat și ea a aruncat o privire la ID-ul apelantului. Era fiica ei, Emilia. Ioana a oftat adânc înainte de a ridica receptorul.

„Bună, mamă,” vocea Emiliei a răsunat, veselă dar grăbită.

„Bună, Emilia,” a răspuns Ioana, încercând să-și păstreze tonul neutru.

„Mamă, am nevoie de o favoare,” a început Emilia, iar Ioana aproape că putea să vadă ochii rugători ai fiicei sale prin telefon. „Poți să ai grijă de Lili în acest weekend? Trebuie să lucrez ture suplimentare și nu găsesc pe altcineva.”

Inima Ioanei s-a strâns. Era mereu la fel. Emilia suna doar când avea nevoie de ceva, de obicei de babysitting. Ioana își iubea nepoata, Lili, din toată inima, dar nu putea scăpa de sentimentul că era folosită.

„Emilia,” a început Ioana încet, alegându-și cuvintele cu grijă, „suni doar când ai nevoie de o bonă. Nu vorbim niciodată despre altceva.”

A urmat o pauză la celălalt capăt al liniei. „Nu e adevărat, mamă,” a protestat slab Emilia.

„Este adevărat,” a insistat Ioana. „Când ai sunat ultima dată doar ca să vezi cum sunt? Sau să vorbim despre viața ta? E mereu vorba despre ajutorul cu Lili.”

Emilia a oftat. „Mamă, știi cât de ocupată sunt. Între muncă și grija pentru Lili, abia am timp pentru mine.”

„Înțeleg asta,” a spus Ioana blând. „Dar simt că sunt importantă pentru tine doar când ai nevoie de ceva.”

A urmat o altă tăcere lungă. Ioana putea auzi sunetele slabe ale lui Lili jucându-se în fundal. O iubea atât de mult pe acea fetiță și ura să se simtă astfel.

„Mamă, îmi pare rău,” a spus în cele din urmă Emilia. „Nu vreau să te fac să te simți așa. E doar… lucrurile au fost grele de la divorț.”

Inima Ioanei se strângea pentru fiica ei. Știa cât de greu fusese separarea pentru Emilia și Lili. Dar știa și că relația lor devenise tensionată cu mult înainte de divorț.

„Știu că a fost greu,” a spus Ioana cu blândețe. „Dar trebuie să lucrăm și la relația noastră. Vreau să fiu acolo pentru tine și Lili, dar nu doar ca bonă.”

Emilia nu a răspuns imediat. Când a vorbit, vocea ei era mai moale, aproape înfrântă. „Înțeleg, mamă. Voi încerca să fac mai bine.”

Ioana voia să-și creadă fiica, dar auzise promisiuni similare înainte. Știa că faptele vorbesc mai tare decât cuvintele.

„Bine,” a spus Ioana în cele din urmă. „Voi avea grijă de Lili în acest weekend. Dar te rog, să încercăm să vorbim mai des. Nu doar când ai nevoie de ceva.”

„Voi face asta, mamă,” a promis Emilia.

Pe măsură ce Ioana a închis telefonul, a simțit un amestec de ușurare și tristețe. Își iubea fiica și nepoata mai mult decât orice, dar nu putea scăpa de sentimentul că era luată de-a gata. Sperase că lucrurile se vor schimba, dar în adâncul sufletului ei nu era sigură că se vor schimba vreodată.

Weekendul a venit și a trecut. Ioana a petrecut timp prețios cu Lili, jucându-se și citindu-i povești. Dar când duminică seara a sosit și Emilia a venit să o ia pe Lili, nu a fost nicio conversație sinceră sau promisiune de o relație mai bună. Doar un mulțumesc rapid și un rămas bun grăbit.

Ioana le-a privit plecând, simțind durerea familiară în piept. Știa că va fi mereu acolo pentru Lili, indiferent de ce se va întâmpla. Dar nu putea să nu se întrebe dacă relația ei cu Emilia se va vindeca vreodată cu adevărat.