„Un Nepot Este Suficient!”: Soacra Mea a Spus Că Bebelușul Meu Era Inutil

Întotdeauna am știut că soacra mea, Lidia, era o femeie dificilă, dar nimic nu m-ar fi putut pregăti pentru reacția ei când i-am spus că sunt însărcinată. „Un nepot este suficient!” a exclamat ea, cu vocea plină de dispreț. „Nu avem nevoie de altul.”

Am stat acolo, uluită și rănită. Soțul meu, Matei, fusese căsătorit înainte și avea un fiu, Bogdan, din prima căsătorie. După divorț, a lăsat totul fostei soții și s-a mutat înapoi la Lidia, având doar o valiză. În cele din urmă, a închiriat un apartament și a început să-și reconstruiască viața. Când ne-am întâlnit, a fost ca un nou început pentru amândoi.

Eu și Matei eram căsătoriți de doi ani când am decis să începem o familie. Eram extrem de fericiți când am aflat că sunt însărcinată. Dar acea bucurie a fost de scurtă durată după cuvintele crude ale Lidiei.

Lidia întotdeauna l-a favorizat pe Bogdan, primul ei nepot. Îl răsfăța și făcea adesea clar că el era singurul nepot de care avea nevoie. Sperasem că va accepta copilul nostru, dar reacția ei a spulberat acea speranță.

Matei a încercat să o convingă, dar Lidia era fermă. „Bogdan este suficient,” a repetat ea. „Nu avem nevoie de alt copil în această familie.”

Am simțit un val de furie și tristețe. Cum putea fi atât de lipsită de inimă? Acesta era copilul nostru, o nouă viață pe care o aduceam pe lume. Dar pentru Lidia, copilul nostru era inutil.

Tensiunea dintre noi a crescut pe măsură ce sarcina mea avansa. Lidia refuza să recunoască burta mea în creștere sau faptul că va avea curând un alt nepot. Continua să-l răsfețe pe Bogdan cu atenție și cadouri, ignorându-mă complet.

Matei era prins la mijloc. Își iubea mama, dar mă iubea și pe mine și pe copilul nostru nenăscut. Încerca să mențină pacea, dar era clar că cuvintele Lidiei au creat o prăpastie între noi.

Pe măsură ce se apropia data nașterii, am luat decizia dificilă de a rupe legătura cu Lidia. Nu puteam permite ca negativitatea ei să ne afecteze copilul. Matei mi-a susținut decizia, deși îl durea să o facă.

Când fiica noastră, Alexandra, s-a născut, a fost un moment dulce-amărui. Eram extrem de fericiți să o primim în viețile noastre, dar exista o tristețe persistentă știind că Lidia nu va face parte din viața ei.

I-am trimis Lidiei un anunț de naștere și o fotografie cu Alexandra, sperând că poate își va schimba părerea. Dar răspunsul ei a fost rece și disprețuitor. „Ți-am spus că un nepot este suficient,” ne-a scris ea înapoi.

A fost ultimul cui în sicriu. Am încetat să mai încercăm să luăm legătura cu ea și ne-am concentrat pe mica noastră familie. Eu și Matei ne-am dedicat toată dragostea și atenția creșterii Alexandrei, hotărâți să-i oferim copilăria fericită pe care o merita.

Anii au trecut și Lidia a rămas înstrăinată de noi. Bogdan a crescut știind că are o verișoară pe care nu o va întâlni niciodată. Era o realitate tristă, dar una pe care am ajuns să o acceptăm.

Privind în urmă, mi-am dat seama că respingerea Lidiei ne-a făcut mai puternici ca familie. Am învățat să ne bazăm unul pe celălalt și să prețuim dragostea pe care o împărțim. Dar durerea cuvintelor ei încă persista, un memento al familiei pe care am pierdut-o.